Vi sa-u intamplat lucruri rele in viata? ps : horror

Ceva m-a trezit brusc. Aveam încă ochii închişi însă eram în alertă, nu ştiam prea bine ce anume mă trezise,fusese un zgomot,o respiraţie straină? Cineva,ceva era cu mine în cameră,situaţia era sufocantă de-a dreptul,inima a început să-mi bubuie cu putere, îmi zvâcneau tâmplele,gura mi se uscase.O să fac vreun infarct, Doamne,o să mor de frică,repetam înnebunită. Am încercat să mă mişc însă n-am reuşit,ceva mă ţintuia în pat,o greutate imensă mă paralizase pur şi simplu,trupul nu mă asculta,adrenalina nu-şi făcea datoria şi reacţia fugi-sau-luptă întârzia să apară deşi eu nu ţineam morţiş nici să fug,nici să lupt,tot ce doream era să mă ascund sub plapumă,în întuneric sau în mine însămi numai să scap de senzaţia cumplită că ceva se află în acelaşi loc cu mine, privindu-mă. Încercam să mişc măcar un muşchi şi nu reuşeam însă creierul lucra cu furie şi sute de gânduri îmi alergau prin cap-cu siguranţă e vorba de extratereştri, o să fiu rapită,o să facă experimente pe mine,na,eu care nu credeam în chestia asta cu răpirile,dar unde e lumina aia verde,parcă erau lumini,ar trece chiar şi prin pleoapele strânse,nu,nu-s extratereştri,oh,Doamne, e vreo paralizie ciudată ori vreo otravă stranie,o să ajung pe masa de autopsie,o să ma disece! De-atâta CSI şi Doctor G, medic legist ştiam exact ce avea să se întâmple iar eu n-o să pot ţipa, o să simt naibii totul şi totuşi nu voi putea ţipa.De unde atâta otrăvuri ciudate,n-am mâncat decât un kebab,din asta faci o toxiinfectie alimentară,nu paralizezi! Totuşi nu-s nebună,nici nu visez,e ceva în cameră,nu îndrăznesc să deschid ochii,nu mai aud nimic dar ar fi şi greu cu vuietul din urechi,tensiunea mi-a ajuns cu siguranţă până-n tavan,poate totuşi visez,ideea mă mai calmează dar nu pentru mult timp,se moare şi în vis,ai citit în cărţi,ai văzut filme, wow! îmi zboară gândul la Entity,filmul ăla cumplit,spuneau că e inspirat de fapte reale,a naibii să fiu dacă o să stau să mă violeze cine ştie ce forţe întunecate,parcă am de ales!"Tatăl nostru care eşti în Ceruri",descopăr cu groază că nu mai ştiu continuarea dar aud ca din departare vocea bunicii de la ţară,fă-ţi cruce cu limba în gura,e un demon,brusc am o revelaţie însoţită de bucuria că mă pot mişca din nou,deschid ochii,nu e beznă aşa cum mă aşteptam,felinarul de afară e aprins,lumina trece prin jaluzele,nu există colţuri umbrite,nu e nimeni...ori corect ar fi să spun că nu mai este nimeni acum? Totuşi mintea mea preferă răspunsul ştiinţific,în timpul somnului apare starea de uşoară paralizie care are rolul de a te împiedica să te răneşti în timpul viselor,un mecanism de apărare care este "defect" la somnambuli,uneori se întâmplă să devii conştient cu câteva secunde înainte ca acest mecanism să se inactiveze, deşi mie mi s-au părut minute bune, nu secunde.Situaţia asta a dat naştere la miturile despre incubus /succubus-demonii care i-ar fi posedat pe nefericiţii adormiţi care nu se puteau mişca.Nu ştiu dacă a ieşit suficient de horror, eu aşa am simţit-o pe atunci,adevărul e ca nu mă pot dezbăra de (auto)ironie, plus că am povestit-o de atatea ori prietenilor încât între timp au apărut şi nuanţele comice, ori poate nu-s facută să scriu in genul horror... sper doar să nu se mai întâmple! Mi s-au întâmplat lucruri rele în viaţă dar asta a fost cea mai horror experienţă trăită vreodată!