Poate gresesc, dar cred ca oamenii care cauta atentie sunt extraverti la apogeu. In sensul ca se incarca in preajma celor din jur. Si pierd energia grupa mare cand sunt singuri. Asta inseamna ca ei au nevoie de prezenta celor din jur ca sa evolueze. Deci, sa fie mereu in pas cu grupul, sa faca scamatorii noi, sa copie scamatoriile celorlalti, sa nu ramana in urma sau va fi mancat de singuratate si depresie.
Nu stiu daca e cel mai terminat, dar cu siguranta cel mai galagios are cel mai mult nevoie de altii. Nu pentru ei neaparat, ci pentru cine poate fi el cand sunt ei acolo.
Insa la fel de bine si introvertii care stau doar intr-un colt la o petrecere si beau si nu vorbesc decat daca ii intrebi si te fac sa intelegi ca vor sa fie in lumea lor se dezvolta cu adevarat cand se arata si contribuie in mod social, deci nu as putea spune ca unul care sta tacut intr-un colt nu ar fi si el cel mai terminat de acolo, in felul lui.
Extremele sunt proaste si denota lipsa de echilibru, asta e clar. Cand traiesti doar pentru scopul de a alerta pe toata lumea ce schimbari faci tu in viata ta si cat de bine stii tu sa te distrezi, e clar ca esti foarte nesigur. Daca nu ar exista nimeni sa venereze scamatoriilee tale, chiar si de fatada, te-ai darma ca un castel de carti la cea mai mica pala de vant.
Nu deloc, omul are mereu un interes de a fi bagat in seama, de sti ca e apreciat de alti ca domina pe alti ca e in centrul atentiei, cu toti neam dori cel mai mult sa fim populari asta e adevarul e accea gena trnsmisa noua, gena stramosilor nostri care se remarcau prin actiuni periculoase prin asta erau celebri in grupul lor
"cu toti neam dori cel mai mult sa fim populari asta e adevaru" sa o crezi tu pe aia . SI nu ma refer doar la mine, mai am intalnit destui care nu sunt morti dupa atentie
Undeva in subconștient ne dorin cu toti
măi Ray, da chiar e stricată tastatura ta?
Am bagat somnifere in cafea crezând ca ma lasa somnul si incep sa visez deja ca sunt popular
+1
Nu toti suntem la fel, personal sunt de acord sa caute oricat popularitatea, dar cu conditia sa nu ii demigreze pe ceilalti pentru a o obtine.
Nu suport oamenii aia de care vorbesti tu.
Prin simplul fapt ca sunt exagerati de extrovertiti, ma obosesc.
Dar nu am nimic cu ei, doar ca oamenii exagerati de extrovertiti nu prea sunt pe placul meu.
Pe de alta parte, cei care vor continuu sa fie in centrul atentiei si fac o obsesie din asta, sunt de toata jena si nu am nimic de vorbit cu ei.
Mie unul imi place sa fiu in centrul atentiei, insa ii detest pe cei care o cauta in disperare, exemplul dat de tine descrie omul patetic care nu e in stare sa o obtina altcumva decat emancipandu-se ca un babuin sistematic.
Sunt de aceeași părere cu tine.
Niciodată n-am simpatizat persoanele care cred că lumea le aparține doar lor. Crede-mă, mă întâlnesc cu oameni de genul zi de zi. Sunt sătulă să-i văd cu câtă ură îi jignesc pe alții doar fiindcă vor să pară mai inteligenți decât ceilalți.
În opinia mea, să stai liniștit la locul tău, e mult mai bine decât să pari ceea ce nu ești.
anonim_4396 întreabă: