Nu cred că ar trebui să te simți jignit/ă. Poate ai un nume plăcut, ușor de pronunțat. Unii profesori mai obișnuiau să ni se adreseze, strigându-ne pe numele de familie, însă o făceau motivat. Erau mai mulți în clasă, cu același prenume. Cunosc destui amici, care se tachinează între ei, strigându-se, nu doar pe numele de familie, ci folosindu-se (și) de anumite diminutive, care pleacă de la cuvântul de bază. Deci, nu toți sunt răutăcioși. Eu, și în ziua de azi, mă adresez unui fost coleg, cu "Popică", deși îl cheamă Popa. Nu îi spun pe numele mic, fiindcă nu sunt obișnuită. Iar el, ca de obicei, surâde vesel. Deci, depinde și tonul cu care te strigă, dacă e prietenos, ori caustic. Dacă nu îți place, le spui deschis nemulțumirea ta. Iar ei, sper să te înțeleagă!
Nu este jignire dar e o exprimare brutala, militareasca si destinata sa "puna distanta" intre cel care te striga si tine. E o tehnica psihologica mai subtila de dominare.
Nu m-i se pare o jignire, dar nici nu ma bucur pentru ca e prea oficial, precum nu ma bucur nici daca cineva peste 18 ani imi spune tanti nu doamna.Asta pentru ca daca suntem colegi sau cunostinte apropiate imi zice pe prenume iar daca nu suntem nu vad de ce e lipsa de respect spunind tanti si nu doamna.Eu consider lipsa de respect sa zici cuiva tanti nu doamna daca nu o cunosti si e trecut de 30 de ani.
lSarcastiquel întreabă: