| Raresu1 a întrebat:

Viața dupa mutare, povești fericite doar. Ma simt ingrozitor pentru că nu știu ce o sa fie.

Va rog sa nu ma descurajați, dacă îmi spuneți că mai bine nu faceam asta, va rog sa NU răspundeți. Oricum caut numai aspecte negative și o dau în depresie din ce în ce mai tare.

Știu cum sună și sunt recunoscător pentru tot ce am, pentru familia care mă susține și pentru faptul că duc o viață bună. Dar când vine vorba de fericire nu știu ce vreau sad

Nu vreau să mă judecați într-un mod rău, știu că nu trebuie să mă gândesc la asta, dar pur și simplu nu pot. Nu pot. Mă simt îngrozitor, mă simt nefericit doar când mă gândesc la viitor, am atacuri de panică, am fost și la un psiholog și nu mă ajută deloc. Mă simt neajutorat deși am tot sprijinul din lume. Pieptul meu este gol și nu știu ce să fac. Filme, ieșiri, familie, prieteni, sport, nimic nu pare să mă ajute.

Am 25 de ani, am cumpărat un apartament, jumătate eu și familia mea, jumătate de la bancă. Lucrez în acest oraș de câțiva ani și o fac decent. Apartamentul pe care l-am cumpărat este într-o zonă ideală, arată ok, doar că este din anul '62.

Încă nu m-am mutat în el. Nimic nu contează acum, nu pot da înapoi. Tot ce vreau este să mă obișnuiesc și să fiu fericit. Mă gândesc prea mult la viitor, dacă peste ani, nu-mi va plăcea, cine altcineva îl cumpără fiind atât de vechi? Dacă ar trebui să aștept? Trebuie să fac mici renovări, poate cu acei bani aș putea obține ceva mai bun în câțiva ani. Mă tem că nu voi regreta mai târziu. Ar fi trebuit să fiu mai interesat. Cred că, mai presus de toate, nu-mi place ideea că este veche, deși o pot face așa cum vreau în interior, în anii următori se poate deteriora (deși nu arată). În fiecare dimineață, primul lucru care îmi vine în minte este dacă am făcut alegerea corectă sau nu. Mi-e teamă de perioada viitoare, mi-e teamă să nu am responsabilități. Mă tem de necunoscut. A fost întotdeauna bine, dar acum mă simt conectat la bancă și la toate, chiar dacă îl pot plăti, dar dacă vreau să părăsesc acest loc, nu știu cum voi reuși. Mă gândesc prea mult la alte persoane care cu acești bani ar fi făcut o alegere mai bună. Mă gândesc și la oamenii care nu au acei bani și ar da multe lucruri pentru a fi în locul meu. Mi-aș dori ca memoria mea să fie ștearsă și să accept acest lucru, să treacă anii, să lucrez, să strâng bani, să mă bucur de casa mea și în anii următori indiferent ce va fi, să pot schimba orice uşor. Câteva... sfaturi?

Nici nu stiu ce vreau, faptul că este un loc batran mă neliniștește, faptul că mă leg de el atâția ani, faptul că peste ani nu îl mai cumpară nici naiba pentru ca este vechi(deși, cum am spus, pare modern amenajat, dar e vechi pe interior, vechi rămâne).

Vreau doar să mă simt fericit... simt ca îmi pierd mințile, aceste ganduri nu îmi dau pace deloc. Îmi este frică de necunoscut, de anii care o să vină. Poate nu sunt pregătit pentru acest pas, deși nu mai conteaza.

Când stau afară pe bancă și ma uit la lume, ma liniștește. Când vin înapoi în camera unde stau acum din chirie, și ma oun în pat, nu îmi vine să mai fac absolut nimic, nu îmi vine să mai continue viața, ci doar sa se oprească aici.


Va mulțumesc!

6 răspunsuri:
sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

La o schimbare mai importantă în viață se adaugă un nivel se stres.
Ai cel puțin 2 motive. Împrumuul bancar și schimbarea generată de mutarea într-o nouă locuință.
La ambele te vei adapta treptat.

| Raresu1 explică (pentru sadrian46):

Stiu ca o sa ma obisnuiesc candva... dar dumneavoastra, ce stiti din experienta? Cum sunt blocurile vechi? Inainte de '77.
Imi pare totul solid, dar peste ani... nu stiu ce probleme o sa intervina sad

| sadrian46 a răspuns (pentru Raresu1):

Blocul meu este din 83. Nu pare să aibă probleme. O dată la 10 ani trebuie refăcută izolația acoperișului. De când l-am cumpărat din 93, prețul apartamentului a tot crescut.

| Raresu1 explică (pentru sadrian46):

Pai da, dar asta este din 62. Si de asta imi fac griji, ca ii scade valoarea... desi zona este foarte cautata.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Fericirea adevărată este doar în Dumnezeu. Este unul dintre puținele lucruri de care sunt sigură pe lumea asta.

| Raresu1 explică (pentru anonim_4396):

Să știi că mă rog mereu sa fie bine. Și stiu că ce s-a întâmplat a fost pentru mine, așa a fost lăsat.
Însă nu am nicio garanție ca așa o să și fie.
Îmi este frică de necunoscut...