Depinde din ce perspectiva privesti situatia.
In general in familiile de intelectuali, cineva se ocupa de copii, le ofera atentie, indrumare, etc.
In schimb, in familiile disfunctionale lipsesc aceste lucruri.
Iar copiii observa asta, si intr-un fel isi revarsa frustrarile si lipsa de iubire fata de ceilalti.
Desigur, ei copii fiind, nu stiu de ce au acest comportament.
Si, cumva, copiii/imita fac ceea ce vad acasa.
Iti dai seama ca daca traiesc intr-o familie in care exista intelegere, armonie, cam asta vor transmite si ei mai departe.
In schimb, daca stau intr-o familie disfunctionala, cu certuri si alte chestii, cam aia o sa transmita siei mai departe.
Cam asta subliniezi tu.
In schimb, exista si familii de intelectuali unde copilul este mereu neglijat, parintii avand alte prioritati caz in care se intampla tot situatia descrisa mai sus.
Eu am vazut foarte multi pui de "intelectuali", care pur si simplu nu aveau pic de educatie. Erau genul care pun piedica lui bunica, strica orice aparat le iese in cale, alearga mereu pe scari, urla, se bat cu fratele toata ziua, ard perdelele cu bricheta, iau tencuiala de pe pereti, etc. Parintii, ex looseri cu profesii in domenii de genul - geografie, filisofie, biologie, IT, au impresia ca un copil trebuie lasat sa se exprime. Sunt genul de copii care dau jos ospatarul, cand alearga printre mese.
Familiile modeste nu isi lasa odraslele sa atraga atentia in mod negativ, le impun niste limite de bun simt inca de mici.
Pana si cocalarii isi invata copiii sa salute cand intra intr-o incapere, sa ceara, sa interactioneze cu adultii la un nivel cat mai inalt. "Intelectualii" despre care am scris in primele randuri, nu saluta nici ei cand intra undeva, ce sa mai zici de puii lor...
Nu stiu unde ai vazut eu unul dupa 18 ani nu am vazut niciun copil din familii bune sa se ia de mine, in schimb din familii proaste e full de ei.