Voi aveți aversiune în a cere ajutor altor persoane?
Eu am început să nu mai fac asta pentru că rareori primesc ajutor și de cele mai multe ori fie nu primesc, fie se iscă o ceartă, fie celalalt vizibil n-are chef de tine si atunci te simti prost.
Ordonare:
După relevanţă
După nr de intrebări de pe site, aș zice că nu prea ai aversiune in a cere ajutor altora (chiar și in scris)
RăspundeVerifică conținutul acelor întrebări și meditează la câte din ele am cerut ajutor
Răspunde Ei și... nu e o rușine să ceri ajutor!
Sa nu-ti placa sa primesti e semn de insecuritate. Toate sufletele aristocrate stiu sa primească. Cele nearistrocrate se scuză, se jenează, "nu trebuia sa te deranjezi", povesti, etc.
Eu pare că aș fi dependentă de mama, și nu pare, chiar sunt 
prin multe aspecte, but all the time, am fost alone și mi s-a însușit prin solitudinea familiei noastre să nu cerem ajutorul nici la neamuri, dapăi la alții străini. Așa că, oricum ar fi, nu am prea cerut niciodată mai nimic. Decât de la mama și de multe ori nici de la ea, deoarece la capitolul sfaturi sau vorbă, mama stă rău de tot mai bine dă bani mama, și la acest capitol e super darnică, dar la vorbă zgârcă rău.
Așa că, rareori am cerut de la cineva, iar când am cerut de cele mai multe ori chiar am simțit și eu, exact ceea ce descrii tu pe aici. Însă hai să vedem partea bună din toată treaba asta, e că, ne învață să ne doară undeva de toți și mai ales de părerile sau ceea ce presupun ei despre noi și chiar de oameni în general, deoarece un om care nu a fost lângă tine acolo, chiar nu are nici un drept să aibă vreo părere despre tine. Părerea mea. iar cel mai important, ne învață să fim stăpâni pe noi și pe viața noastră, cred că în viața asta nu poate exista ceva mai frumos decât libertatea ta (clar nu e 100% niciodată, că mereu vei depinde măcar de natură, de vreme, de șef, chiar și de ai fi șef de angajați și tot așa) dar per total, libertatea pe care o câștigi prin independența ta, nu o poate egala nimic altceva în Universul ăsta. Să simți că poți aproape tot ceea ce ți-ai propus, iar chiar la finalul vieții să tragi și linie și să spui "eu am reușit, prin mine, eu cu mine" cred că nu există ceva mai frumos decât asta în viață.
Deci oricât de frustrant ar fi, încearcă să vezi partea pozitivă din toată tărășenia asta.
Și încă ceva, faptul că oamenii nu te ajută, te și ajută pe altă parte să nu mai ai încredere în oricine, iar în ziua de azi, în era asta, în vremurile astea, sincer, cred că mai sănătoși sunt paranoicii decât oamenii sociabili și chiar sănătoși la mansardă, spun asta deoarece, în ziua de azi, monștrii s-au dat jos din copaci și din junglă, au doar două picioare în prezent în loc de 4, nu mai au colți în gură ci în ceva numit suflet și minte și doar paranoicii mai supraviețuiesc în secolul acesta printre acești monștri care pare-se se înmulțesc precum cipuercile.
De acord cu ce zici. Și nu era intotdeauna vorba că nu vor să mă ajute. Știu oameni care au avut toată bunăvoința să mă ajute, dar n-au reușit. Până și profesionistii de genul psihologi si terapeuti eșuează, uneori pana și medicul de familie. Dar da; e un sentiment inegalabil sa fii total independent de orice ajutor exterior. Asta e partea frumoasa aici.
Aaa, de fapt tu prin ajutor te refereai mai mult la ideea că poate unii chiar și dacă au bunăvoința, nu reușesc/nu pot să o facă, eu în schimb cum am citit am tras concluzia că oamenii nu te ajută pentru că nu vor și sunt răi și asta te supără pe tine de fapt. Interesant cum o simplă întrebare, poate revela câte puțin din personalitatea omului care o citește. Eu una da, chiar cred că oamenii sunt răi și că trebuie să ne protejăm pe cât posibil.
Dar dacă spui de psihologi care pare că te ajută și totuși nu, înseamnă că totuși te confrunți, să înțeleg, cu ceva dificil, totuși, ori asta, și deci clar necesită timp îndelungat ca să te vindeci/schimbi/șlefuiești/chiar înțelegi pe deplin, ori tu chiar mergi la un psiholog nu prea bun și atunci tu chiar trebuie să-l schimbi, chiar și de ar fi să te doară că ai alege să-l părăsești în cele din urmă.
De fapt mă refeream la ambele. Și cei care nu vor să ajute și cei care au bunăvoința să o facă, dar nu reușesc. Cel mai mult respect am pentru cei care zic direct "nu vreau/nu pot să te ajut". Măcar ăia-s direcți și apreciez hotararea. Cei mai enervanti sunt cei care te ajuta nervosi ca i-ai cerut sa te ajute.
Iar cât despre psihologi, am fost la cei mai populari/scumpi și cu cea mai multa experienta. Si de multe ori eu am fost mai inteligent ca ei și erau complet inutili. Nu mai îmi trebuie.
Depinde. Nu-mi place sa fiu o intretinuta sau sa primesc bani de la rude, nici de la un eventual partener, potent financiar sau nu.
Imi place sa ma descurc singura, fara sa fie nevoie sa apelez putin spre deloc la ajutorul altor persoane.
Nu mă refeream la bani.
Ai grija că mulți îți scoate ochii când te ajuta, sau o fac cu un scop tendențioas malefic sa îți facă rău, trebuie să știi cui ii ceri ajutorul sa știi ce hram poarta.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
