Nu am deloc teama de zbor, am peste 800 de ore de zbor, sunt deja obisnuinta si plictisita de zboruri atat de lungi, ca mananc, dorm, privesc la filme si cam atat.
Daca ai teama de zbor sau stari de rau, poti apela la niste medicamente usoare TRAVACALM sau travel-calm, le gasesti in farmacie, care le iei cand urci in avion, sau cu 30 min sa urci in avion, inducandu-ti o stare de calm si somnolenta.
Am rau de autobuz, dar in avion sunt foarte ok
Nu flutura anxietatea aia ca pe un premiu sau statut definitiv, fa-ti analizele, ca s-ar putea sa ai o explicatie biologica pentru atacurile de panica.
Iar ca sfaturi... Urca-te cat mai obosit in avion. Eu in primul meu zbor eram spart de somn, am mers cu un avion mic de la Wizz, care parea ca se prabuseste la fiecare adiere de vant, zborul a fost plin de turbulente, dar grija mea era sa nu sforai, ca de tinut ochii deschisi n-aveam nici o sansa
Riscul de accident aviatic este mult mai mic decat cel de accident rutier. Anual mor sute de oameni doar in Romania, din accidente rutiere. Iar din accidente aviatice de obicei 0, dar mai sunt exceptii din avioanele mici, militare si de agrement, care zboara in conditii periculoase sau folosesc un protocol mult mai superficial decat companiile cu aeronave mari, care transporta pasageri sau marfuri.
Daca anxietatea e puternica si capeti atacuri de panica cand zbori este foarte greu de rezolvat, nu cred ca terapia psihologica rezolva, este posibil sa te invete sa gestionezi insa aceste atacuri, pe de alta parte nici pastilele nu cred ca rezolva deoarece vorbim de o teama puternica cand te afli in avion.
Este de luat legatura cu un psihiatru dar si un psiholog, 1 sedinta la fiecare nu cred ca iti faca rau, unul sa iti dea niste pastile pe care sa le iei doar cand inainte sa urci intr-un avios si psihologul daca este un bun specialist sa te invete sa gestionezi frica in favoarea ta.
Atentie nu toti psihologii sunt adevarati specialisti cum nu toti psihiatrii sunt priceputi in acest domeniu, depinde foarte mult cui te adresezi!
Si mie imi place, este superb sa vezi norii si sa fi deasupra lor!
Pentru idiotii care mi-au raportat celalalt raspuns:
https://www.libertatea.ro/......ne-4700486
Vezi cu ce companii zbori.
La fel, am inceput sa am anxietate de zbor, dar verific companiile de zbor si cat de sigure sunt si ma mai calmează.
Și care ar fi companiile nesigure?
Ia pune mana si cauta daca esti curios. Tu ce te tot bagi ca muasca-n lapte? Nu ti-a facut femeia mancare? Nu i-ai dat-o sau care-i? Care-i raspunsul tau la intrebarea pusa?
De ce sa caut. Tu ai zis ca exista companii sigure si mai putin sigure.
Tu zii care sunt cele nesigure, nu da un raspuns sa fie dat.
Dar TPU e cumva al tau sau care-i problema ta?
Raspund cum am eu chef, ca pana la urma nu sunt restrictii puse si e libertate de exprimare. Ca nu e dupa placul tau, asta e. Nu toata lumea e ca tine, cand nu-i place ceva incearca sa schimbe dupa bunul plac in loc sa accepte diferenta. Nu te mai bag ca esti penibil.
Poti ignora, sa stii.
Si userul care a pus intrebarea, poate sa ma intrebe personal. Ca faci tu munca optionala, ca crezi tu nu stiu ce it's on you.
Da zi care sunt companiile alea, sa stim toti sa ne ferim.
A, nu debitezi sa cauti. Inteles
Se pare ca toti, adica si eu. am scris cu totul altceva.
nu ai treaba cu zborul, mai grea de imbarcarea, cand ajungi in avion o sa ti se infunde urechile, in rest esti ok, pentru doua ore nu se intampla nimic
Deci, ca să fiu mai explicit, eu am dezvoltat o anxietate generală. Cine are experiențe similare, știe la ce mă refer.
Zborul este un eveniment pe care creierul meu îl percepe ca pe o potențială tragedie. Atâta timp cât s-au mai întâmplat, de ce nu s-ar mai putea întâmpla. E vorba despre senzația pe care o simt. Statistic vorbind, este cel mai sigur mod de transport. Apoi că sunt companii mai sigure decât altele, e irelevant pentru creierul meu. Îmi repet toate argumentele posibile, dar reacția organismului e inexplicabilă. Deci nu există nimic să mă convingă să zbor și astfel pierd zeci sau sute de oportunități de a călători și a mă bucura de viață. Și lăsând distracția deoparte, sunt călătorii necesare.
Dar ceea ce am simțit când am zburat ultima dată, este de nedescris. Mă tem că mintea omului are totuși o limită după care urmează nebunia!? Sau... Spuneți voi ce.