Credeam că fratele meu are un laborator secret. Și că la noi acasă vine un ninja diabolic, dușmanul lui de moarte. Era tot el, firește. Și mă scotea din minți că 90% știam asta dar tot mă panicam când își făcea apariția mascat. Adormeam foarte greu pentru că mi se părea că văd siluete în colțurile camerei, mă gândeam că își face apariția vreun vârcolac. O dată aveam impresia că am șerpi sub pat.
Credeam ca pot construi un avion si chiar am incercat, din pacate nu l-am putu face sa zboare
Cringe*.În ro nu te corectez că devine lame.
Aşa. Când eram mică am credeam în Moş Crăciun (se putea altfel?).Pân' la 8 ani am crezut.Nu am avut vreo decepție sau ceva, dar am început să înțeleg de ce-mi spunea mama că "Moş Crăciun" nu avea bani pentru cadouri mai scumpe.
În rest, nu.
Eu inventam de-astea si le ziceam copiilor mai mici de prin ograda. Cand dormi sosetele ti se dezbraca de pe picioare si alearga singure prin casa, de asta trebuie sa dormi incaltat noapte, ca sa nu fuga, asa ele se pierd. Ca este gheata fierbinte - extrasa din varfurile vulcanilor. Daca te uiti incontinuu la un bec aprins, el devine albastru. Daca bei lapte noapte inainte de culcare, mirosul de lapte atrage tot felul de paianjeni si soareci si ar putea sa incerce sa-ti intre in gura sa gaseasca laptele o.o Pe astea mi le aduc aminte acum.
Eu credeam ca daca o sa inghit un sambure, va creste un copacel la mine in burtica.