Mereu m-am simtit complesit.Numai probleme, nimeni care sa ma inteleaga.
Viata a inceput sa devina mai frumoasa abia cand am incetat sa ma ingrijorez.
Luam fiecare problema ca o provocare, ca un feedback.Si astfel in loc sa ma ingrijorez ma gandeam exact la situatie.
Am gresit ceva. Mai pot schimba ceva? Daca da, hai sa fac ce e de facut. Daca nu, inseamna ca am invatat o lectie.
E ceva ce trebuie sa faci intr-un viitor apropiat si e greu? Decat sa te panichezi mai bine vezi cand e cel mai bine sa faci lucrul ala si eventual sa il imparti pe bucatele mai usor de facut.
Aveam cum spunea iubita mea, numai radicali. Mereu gandeam ca daca se intampla ceva, daca nu ma descurc, dar nu actionam deloc.
Decat sa te framanti si sa te golesti de energie, mai bine faci ceva.
Si iei o decizie. Fie actionez acum fie stabilesc un moment potrivit.
Eu stateam si ma framantam 1 luna cred pentru ceva si eram toata ziua obosit psihic.
Acum nu mai fac asa. Analizez situatia si vad ce pot eu face ca sa fie bine. Imi iau angajamentul sa fac ce e de facut si imi stabilesc prioritati in functie de importanta evenimentelor.
Astfel, chiar daca stiu ca am ceva de rezolvat maine, astazi sunt in aici si acum si ma distrez.
Azi e azi. Maine e maine.
Odata ce inveti sa traiesti in aici si acum viata iti pare mult mai frumoasa.
Pentru ca acum tu in timpul liber iti muncesti mintea, te stresezi. De indata ce vei inceta sa faci asta, va fi minunat.
Stabileste exact in functie de complexitatea problemei ce e de facut.
De ex: am un examen.
Stiu sigur ca nu am cum sa recuperez toata materia.
Dar stiu ca am atata timp pana atunci.
Hai sa imi stabilesc un program astfel incat sa invat serios dar sa nu innebunesc.
Si stabilesc : de la 9 la 13 invat. Apoi pauza 2-3 ore. Apoi iar invat pana seara.
Ideea e sa nu amesteci lucrurile.
Cand faci o activitate, esti prezent acolo si cauti sa fii cat mai bun. Fara televizor, fara oameni care misuna. Cauti sa fii singura intr-un loc linistit.
Si cand te distrezi, te distrezi. Esti prezent acolo.
Crede-ma ca cel mai mare defect al cuiva e proasta dispozitie. Am simtit asta pe propria piele. Nimeni nu vrea un morocanos langa el. Toti avem probleme. Dar cauta sa le gestionezi incat sa iti iei angajament sa le rezolvi dar sa ai si timp liber sa te relaxezi, sa iti incarci bateriile.
Şi eu am asemenea momente.Mereu am avut şi încă am.O spun fără lipsă de modestie.Ce fac eu? Mă opresc în loc şi plâng.Îmi iau un timp doar pentru mine, în care să meditez şi să văd ce e de făcut.Plâng doar pentru mine,fără ca alţii să mă vadă. Pentru că ei nu ştiu să facă altceva,decât să judece fără să cunoască.Te judecă,fără să te asculte măcar, fără să ştie că ai şi tu ceva de spus.Şi apoi merg mai departe, pentru că nu am pe nimeni lângă mine să mă asculte, să mă înţeleagă sau să-mi ofere un sfat.Dar nu renunţ la o singură idee pe care nimeni şi nimic nu o va schimba vreodată. Viaţa e un labirint şi restul lumii e doar un paradox.Ce faci tu, faci pentru tine.Restul lumii nu contează.
In primul rand nu le privesc in ansamblu, ci pe rand.Stabilesc o lista de prioritati si le iau pe fiecare in parte.Aici depinde de nivelul propriu de cunostinte, documentarea din surse corespunzatoare sau cu ajutorul altora, mai documentati.