Viata e frumoasa daca stii s-o traiesti, fara sa te stresezi degeaba si sa vezi partea buna si frumoasa a lucrurilor.
Părerea mea și din ce am studiat eu, ceea mai frumoasa perioada a vieți e când te iubesc părinți și tu pe ei. Și dacă numai le ai, sa ai o familie și sa simți iubirea lor și tu sa le iubești, în concluzie când îți petreci fiecare clipa cu persoana iubita
Fiecare varsta are frumusetile ei.
cand esti copil nu ai griji si nici responsabilitati, jucandu-te cat este ziua de lunga si evident mergand mai tarziu la scoala sa inveti, ca sa ai o educatie care te va ajuta in viata de adult.
Adevarat lupta de existenta si trait bine apare dupa ce temini scoala si posibil o facultate si iti incepi viata de adult, singur, pe picioarele ale, construind o viata asa cum ti-o doresti.
Abia atunci dai de greu si foarte greu, dar toti oamenii ajung sa se realizeze mai devreme sau mai tarziu.
Ambele au avantaje si dezavantaje, dar tot copil parca e mai bine. Macar ca si copii aveam vacante, ca si adulti, avem concediu, care e mult mai scurt.
Era mai bine sa fii copil. Când aveam 5-7 ani, nu aveam nicio grija, și ce bine era.
E discutabil, mai intensă cea din copilărie(cu marcajele de rigoare). Copilăria frumoasă așa cum și copilul din noi îl regăsim frumos (ar trebui protejat că nu pleacă nicăieri). Mai târziu, timpul face diferența (lupți, jertfești, construiești, procreezi, te responsabilizezi).
Varsta nu conteaza ca sa poti sa te bucuri de orice clipa, fiecare etapa a vietii este minunata prin felul ei. Trebuie sa intelegem fiecare etapa a vietii. Fiind copil sufletul iti e curat si te bucuri la maxim de fiecare clipa, dar apoi vine adolescenta, o perioada in care sufletul se confrunta cu rationamentul, aici toti suntem debusolati si nu stim incotro sa o luam, invatam destul de multe si intr-un fel alegem o carare, buna sau rea pentru sufletul nostru, aici depinde si de parinti cum invata copilul sa inteleaga. Apoi vine perioada in care, daca ai ales binele, o sa te poti bucura de tot ce ai pe langa tine, pentru ca vei fi o persoana rationala dar nu vei lasa sufletul sa se atrofieze si vei intelege lucrurile vietii si stii incotro sa te indrepti. Aici intervine acea bucurie rationala care e mult mai frumoasa decat cea de copil, pentru ca intelegi lucrurile si te bucuri pentru ca ele sunt asa, te bucuri ca existi, te bucuri de oameni, te bucuri ca poti creea, ca poti ajuta, ca poti vorbi si cunoaste, te bucuri de tot ce a creeat Dumnezeu. In concluzie viata e frumoasa indiferent de varsta, numai ca atunci cand intervine rationamentul si ne ducem catre carari gresite, slabeste sufletul si viata e fada, nu mai vedem bucuria, nu mai vedem frumosul, vedem doar probleme, uraciune, etc. Asa ca fiti fericiti si bucurosi in orice timp al vietii! . Doamne ajuta!
Copil,evident
Parca mai bine era sa stai pe cartoon network și sa mănânci eugenii... fără vreo grija
Decât acum sa vezi ca problemele apar din toate părțile, nu te ajuta nimeni...nici măcar părinții când ii vezi caruti și depășiți...cu greu te pot ajuta
Acum...ca orice om...chestia asta nu trebuie regretata ca asa s-a ajuns, ci trebuie acceptată.Ai crescut, trebuie sa te descoperi, și sa supraviețuiești ca orice om