Eu nu am aceeasi parere. Si eu cred ca chiar exista prieteni adevarati. Nu toti sunt niste escroci. Si familia este un prieten bun, ai dreptate. Spre exemplu, eu am o prietena foarte foarte buna, ne stim de mici, din copilarie si nu ne-am tradat niciodata Avem multe lucruri in comun. Ai putea sa-ti schimbi parerea si sa gandesti altfel Raluca.
Nu am prieteni, am fost tradata de prea multe ori pentru a mai putea avea incredere in cineva, cat despre familie... si fratii mi-au facut destule chestii la care nu ma asteptam. momentan cel mai bun prieten al meu este sotul. este unica persoana in care am incredere si care stiu ca-mi vrea binele.
Nici nu mai stiu ce sa cred.Tocmai una dintre cele mai bune prietene a mea m-a despartit de prietenul meu, deeeeci, nu prea mai cred in prieteni adevarati.Fiecare are interesul lui, fiecare e pentru el.Intradevar,familia e cea mai importanta si trebuie sa ramana mereu pe primul loc, pentru ca pe mine nu ma vor dezamagi niciodatat.
Prietena mea cea mai buna este din anul I de facultate! Si e ceva timp de atunci! Eu nu cred chestia cu prieten din familie! Nu cred si pace!
În viaţă o să ai parte cu siguranţă şi de prieteni adevăraţi. Totul este să-i descoperi şi să le acorzi atenţia şi respectul pentru a nu-i pierde.
Da! Cred in prietenia adevarata. Este un fapt dovedit ca viata ii "cerne" pe cei care nu-ti merita prietenia. Familia? Logic, ar trebui sa-ti fie cel mai bun prieten. Aici, iar intervine chestia aia cu "viata". Omul este un animal ciudat... Cu cat se vede pe creanga aia cea mai de sus, cu atat arunca mai tare cu nuci in cei care sunt mai jos. Sunt si exceptii care intaresc si confirma regula. Cauta sa ii ai prieteni pe cei din neamul tau si, sa fii mandru/a, ca sunt de-un sange cu tine. Nu stiu ce varsta ai, dar iti doresc sa ai parte de oameni adevarati in viata ta, nu doar de ipocriti, mincinosi si alte specii care sufoca, caracterul.
Or exista si oamenii aceeia ce se pot numi cu adevarat prieteni insa pana acum nici unul nu mi-a demonstrat acelasi lucru. Din pacate sunt cam de acord cu tine.
Insa poate va veni si acel moment in care sa spunem el este adevaratul meu prieten, el a fost mereu alaturi de mine, el m'a ajutat atunci cand am avut nevoie de sprijin EL a fost cu mine la bine dar si la rau.Acela ar fi un adevarat prieten.
Poate pana acum nu am cautat prieteni unde a trebuit sau nu i'am meritat, dar asta nu inseamna ca e lumea plina numa de indivizi cu 2 fete mai sunt si prieteni adevarat oameni ce merita sa fie pretuiti dar nu sunt prietenii nostri.
Pai am avut 2 prietene mai mari decat mine cu cateva luni si nu prea a mers ele erau priteen mai de mult de la 6 ani si vaza e ca una era geloasa ca am venit si eu iar cu cealalata ma intelegem dar faza dac vrei sa iti faci pritene de catarama sa stii ca nu merge iti zic eu e mai mult chinuiala
Dupa ce prietena mea cea mai buna m-a tradat am ajuns la concluzia ca nu exista prieteni adevarati.Prieteni da exista dar nu si adevarati.Se folosesc de tine si dupa aia uita ca ia-i ajutat.Si despre familie ce pot sa-ti spun. Ea este pe primul loc.
Sunt trecut de 20 si ceva de ani si prieteni mei adevarati sunt cei cu care faceam cele mai cele traznai, betii, iesiri, inventi, nasbatii. La varsta ce o am acum singurele lucruri care ne mai leaga sunt acele amintiri si schimbul de servici, la aniversari ne adunam petrecem apoi fiecare isi vede de viata lui. sfatul meu e ca daca esti adolescent intr-o prietenie cauta sa oferi ceva inainte de a astepta sa primesti, si acest a oferi sa fie neconditionat.
p. s. o regula de baza ce am avut-o in grup, era sa nu ne imprumutam bani(indiferent de circumstante), si daca ne imprumutam, erau sume mici pe termen scurt. in ziua de astazi cand cineva din cei 5 prieteni buni pe care ii am imi cere 50 lei ii dau in "imprumut" uitand de ei , respect, comunicare incredere si acea dragoste de frate.
p. s. 2 dragoste care atunci cand "l-am ajutat" fara voie sa se desparta de prietena lui s-a uitat in ochii mei m-a injurat bine sa se descarce si mi-a spus ca nu se poate supara pe mine ca ma iubeste. (iubire frateasca)
p. s. 3. supararile nu aveau ca motiv injuraturile ce ni le adresam sau cuvintele "grele" chiar daca faceau referire la mama mea sau morti si ranaiti mei