Voi cum definiti egoismul unei persoane? Fundita pentru cel mai bun raspuns.

Egoismul unei persoane? Să dai un răspuns ipocrit la această întrebare doar pentru a primi fundiţă.

Ramona, te-ai simţit cumva în situaţia dată de mine şi de aceea mi-ai votat răspunsul drept stupid?
Oricum, pentru a mă înţelege şi tu, voi explica exact de ce "cerşetorii de fundiţe" sunt egoişti în caz general, nu pe această întrebare. Ei doar îi spun celui care întreabă ce vrea el să audă în speranţa acelei fundiţe, iar un astfel de sfat nechibzuit poate afecta destul de tare. Aşa că ei au rănit o persoană doar din dorinţa lor de a obţine cât mai multe fundiţe, de parcă ele sunt singura sursă de hrană pe care o au. Data viitoare mai bine nu face nimic unui lucru pe care nu îl înţelegi decât să îl critici.

Egoism-invidie totala![scurt si la obiect

Mersi pentru fundita, Ella :*.

Eu, as cataloga-o ca fiind o caracteristica patologica a unei persoane.
Practic, acea persoana isi urmeaza interesele, indiferenta fiind de prioritatiile celorlalti.
De multe ori, egoismul, duce la nesimtire (un lucru grav pe care-l poate poseda o persoana.)

O lume egoistă plină de acţiuni caritabile


Trăim într-o lume care are la bază acumularea de bani şi bunuri materiale. O lume care consideră că spiritul de competiţie este motorul progresului. Trăim într-o lume în care nu au loc cei slabi, bătrâni sau bolnavi. Trăim într-o lume în care companiile nu creează produse şi servicii pentru satisfacerea nevoilor oamenilor, ci creează nevoi artificiale consumatorilor pentru sporirea profitului patronilor. Trăim într-o lume în care companiile farmaceutice şi medicii creează isterii colective şi pandemii închipuite, pentru a sparge recordurile la vânzări de vaccinuri şi medicamente.

Trăim într-o lume în care individului îi este inoculat de la naştere un egoism feroce şi dorinţa de a-şi satisface cu orice preţ şi imediat orice poftă. O lume în care dacă pronunţi cuvinte ca social, socialism, comunism, comunitate, naţional, naţiune, stârneşti imediat valuri de ură şi injurii.

Şi totuşi, în această lume dominată de egoism, lăcomie şi competiţie, abundă campaniile umanitare, actele de caritate sprijinite de mass-media, colectele şi donaţiile pentru ajutorarea tuturor canceroşilor, paraliticilor, autiştilor, bătuţilor de soartă, a sinistraţilor în urma catastrofelor naturale de pe glob, sau a ţigănuşilor cu voci de manelişti. Nu pare acest lucru un paradox?

Nu este un paradox deloc! Şi ştiţi de ce? Pentru că acţiunile umanitare fac parte din mix-ul de marketing. Acţiunile şi campaniile caritabile înseamnă PR (relaţii publice), înseamnă pentru cei care le organizează, promovarea imaginii, profit, creşterea vânzărilor etc. Pentru bănci înseamnă umflarea capitalului. Deci ajungem de unde am plecat: la profit, la competiţie şi implicit la… egoism.