Voi cum reactionati cand va cearta parintii? taceti, sau comentati si le raspundeti inapoi?

Am trecut de mult de stadiul de cearta cu parintii, iar cand se intampla asta, nu era cine stie ce. Acum pur si simplu discutam pana ajungem la un consens, fara usi trantite, strigate si altele de genul asta. Dar se intampla foarte rar sa discutam in contradictoriu, fiindca ei ma accepta asa cum sunt si nu le creez probleme, desi am fixatiile mele.

Pe vremea cand ma certau, intotdeauna le comentam inapoi[prost obicei]

Mmmda,recunosc,uneori le mai răspund...dar apoi regret că am făcut asta,şi îmi cer scuze.
Tip la ei de multe ori pentru ca eu sunt o fire mai vulcanică,stresată tot timpul.(la liceu spre exemplu, îmi fac cei mai mulţi nervi, iar pentru asta, mă descarc acasă)
Iar ei mă înţeleg, şi mă iartă...chiar dacă uneori merit să fiu ciufulită!

Daca ai dreptate, trebuie sa lupti pentru adevar, indiferent cu cine te-ai contrazice/certa!

Hey...Nu,nu le raspund pentru ca daca am ajuns sa ma certe inseamna ca am facut ceva bine.Si chiar daca nu as fi facut ceva rau, nu e bine sa le raspunzi pentru ca raspunzandu-le ii ranesti, si practic ranesti fintele care ti-au dat viata, care te-au iubit si care tin la tine ca la ochii din cap.Eu cel putin nu am raspuns la o cearta de a parintilor niciodata si nici nu am de gand sa o fac, dar, acum fiecare cu parerea lui

Buna....eu de obicei ii ascult si dupa imi exprim parerea.

Mai intai le ascult parerea dar dupa spun ca nu e chiar asa cum zic ei iar apoi ma tin cu ei in gura, dupa ce mi-am dat seama ca i-am convins nu mai zic nimic dar ei o continua pe a lor chiar daca si-au dat seama ca am dreptate

Bună, trebuie sa taci. Pentru ca nu-mai nesimţiti comenteaza si neducaţi. Scuze pentru limbaj! Fundâ?

Tac, imi pare rau, le spun ce am facut. Si daca nu am chef de chestiile pe care mi le spun, nu ripostez. DAR, cand ei pleaca, aprind toate electronicele, creste factura. MOAHAHHAHAHA

Buna! Iarta-ma ca te deranjez. Cand parintii ma cearta, ei de fapt vor ca eu sa devin un om mai bun, si niciodata nu-mi vor vrea raul. Asa ca niciodata nu le-am raspuns urat sau pe un ton la fel de urat, pentru ca stiu ca ei ma iubesc, probabil, mai mult decat ii iubesc eu cateodata. Ei m-au creat, mi-au dat suflet, mi-au dat de mancare, m-au imbracat, m-au invatat cat fac 1 + 1... Deci nu merita niciodata sa le rupi sufletul parintilor tai cu vorbe rele sau jignitoare, pentru ca, de fapt, in sufletul lor simt o gaura imensa, lipsa de iubire si afectiune, si tot ce-i mai rau. Sper din tot sufletul ca te-am putut ajuta cu ceva, si daca nu am facut bine ce am facut, te rog, iarta-ma.