Voi cum stați cu îndemânarea? Sunteți mai degrabă persoane abile și îndemânatice sau stângace și neîndemânatice?
Aveți abilități practice, simț practic?
Că eu de ex am 23 ani și nu știu de unde mi se trage, dar sunt neîndemânatic și stângaci la modul extrem, adică nu prea pot să fac nimic din cauza asta. De exemplu nu-s în stare să schimb un bec, să car mai multe farfurii sau vase dintr-un loc în altul, nu știu sparge un ou, nu știu aprinde focul la aragaz decât dacă am brichetă din aceea lungă (cu chibritul nu pot deloc), mi-e foarte greu spre imposibil să mănânc anumite feluri de mâncare mai sofisticate cu furculițele speciale (de aceea evit de mult să mai mănânc la restaurant și prefer comenzile acasă prin delivery), chiar și când mănânc acasă normal, mă pătam și pătam și masa fiindcă mănânc ca un porc (ca stil zic), de aceea îmi pun babețică la gât când mănânc de un timp, ca să nu mai pătez.
La tehnică (adică la lucruri ce țin de tehnică) sunt varză, nu aș ști să fac nicio muncă fizică sau care presupune un minim efort fizic, cu atât mai puțin aș putea face ceva la vreun loc de muncă ce presupune îndemânare.
Efectiv nu am nicio abilitate de acest fel, exemplele pot continua, nu mai dau și alte ex că sunt numeroase, iar situațiile în care m-am pus uneori au fost (foarte) aiurea.
Nu știu cu cine semăn, că taică-meu îi foarte bun la din astea (la chestiile practice) și foarte îndemânatic, se descurcă în orice situație. Frate-miu mai mic (cu 3 ani) e cel mai bun din familie când vine vorba de chestii practice, îndemânare și simț practic. Ambii bunici (care au murit) erau de asemenea foarte buni. Tata are 2 facultăți, una din ele e Politehnica din Cluj, deci vă dați seama. Doar mama și bunica maternă (singura în viață dintre bunici) sunt relativ slabe la asta, adică nu prea au îndemânare și nici simț practic, dar niciuna nu e la nivelul meu (adică praf de tot).
Aș vrea să știu de ce sunt așa (bun de nimic), adică dacă am putut moșteni asta genetic de la vreun strămoș (de la vreun străbunic în sus) și, dacă da, de la câte generații se pot moșteni aceste abilități (sau non-abilități).
Dacă nu e genetic, ce altceva ar putea fi? Sunt așa de când mă știu, nu sunt în stare de nimic, de ex sunt singurul din fostul meu cerc de prieteni care nu știe dansa de niciun fel și care n-a dansat niciodată. Tocmai că am evitat dansatul fiindcă sunt foarte stângaci și greoi în mișcări (mereu, în orice moment al zilei), exact ca un urs. Și oricum nici nu prea aveam cu cine dansa 
N-am avut o iubită niciodată și nu am abilitatea de a aborda pe nimeni. Probabil că sunt asexual, cel puțin așa mă identific de vreo 2 ani. Abilități sociale am dar foarte reduse, sunt extrem de timid și foarte introvertit, deși prieteni am avut, am făcut și sală, am început o facultate (m-am lăsat de 2 ori de ea), nu arăt rău ca fizionomie. Atâta că m-am îngrășat mult de 2 ani, din cauza depresiei. Și am dat într-o lene cruntă care nu mă mai lasă să fac nimic. Că dorm într-una și stau întins și când citesc sau când mă uit la vreun film sau serial pe serviciile de streaming.
Lenea asta se poate trata cumva? Dar lipsa totală de abilități, lipsa îndemânării, stângăcia extremă vor rămâne pe veci sau vor dispărea odată și odată? Dacă pot lupta cu ele cumva, spuneți-mi, vă rog frumos, cum se pot trata.
Știu că o să-mi ziceți să merg la un psiholog, păi am o doamnă psiholog la care merg de mai mulți ani și ne-am și împrietenit demult, dar acum e în concediu de maternitate pentru încă 4 luni și cum m-am atașat de ea (ca prieteni zic) nu sunt în stare să merg la altcineva până atunci, nu vreau s-o iau de la 0, mi-ar fi groază de o astfel de schimbare, vreau să continui cu ea când revine deși n-am speranțe că voi fi bine vreodată cu problemele astea.
Citesc și cărți motivaționale dar degeaba, depresia, lenea și conștientizarea faptului că nu am niciun fel de abilități (+ stângăcia extremă și lipsa totală a simțului și abilităților practice) m-au făcut să renunț la orice speranțe de recuperare de ceva timp, nu mai am niciun ideal, nicio dorință, nicio satisfacție în viață, știu că nu voi fi în veci bun de nimic și că asta nu se va schimba niciodată.
Noroc că mă țin ai mei că altfel aș fi murit demult de foame, frig etc. dacă m-ar fi lăsat pe drumuri.
- Mircea -
N-am avut o iubită niciodată și nu am abilitatea de a aborda pe nimeni. Probabil că sunt asexual, cel puțin așa mă identific de vreo 2 ani. Abilități sociale am dar foarte reduse, sunt extrem de timid și foarte introvertit, deși prieteni am avut, am făcut și sală, am început o facultate (m-am lăsat de 2 ori de ea), nu arăt rău ca fizionomie. Atâta că m-am îngrășat mult de 2 ani, din cauza depresiei. Și am dat într-o lene cruntă care nu mă mai lasă să fac nimic. Că dorm într-una și stau întins și când citesc sau când mă uit la vreun film sau serial pe serviciile de streaming.
Înțeleg problemele cu care te confrunți și frustrările pe care le-ai acumulat de-a lungul timpului,însă din ce înțeleg eu din tot ceea ce tu ai scris e că nu ai fi bun la nimic pe românește.
Pai uite, cazul meu, deși stau la țară, am momente când și eu mai calc in străchini, cu toate că părinții mei sunt foarte îndemânatici.
Eu tind sa cred că acesta problemă e mai degrabă din cauza faptului că nu te-ai expus stimulilor externi prea mult timp.Adica ai renunțat în a-ti dezvolta o oarecare dexteritate in ceea ce privesc abilitățile cognitive.
Și-o să zici acum că poate da, dar nu foarte mult.
Eu acum tind să îmi cred părinții când zic că un copil trebuie de mic sa stea pe lângă părinți pentru a învăța ceva.Sa bată un cui,să facă curat la o pasare șamd.
E mai complicat de dat un diagnostic in aceasta problema,însă îți zic și acum că nu are treabă genetica cu neîndemânarea.
Revenind la copilul care trebuie sa stea lângă părinți,acesta va vedea cum ar trebui sa reacționeze într-o astfel de situație și va putea face legături cognitive,astfel că atunci când el va fi nevoit să practice ceea ce el vede,ii va fi mult mai ușor.
In fine,sunt foarte multe de spus aici,însă nu o sa o lungesc prea mult.
Cât despre lene, este o boala incurabilă, sa zic așa 
Nu cred că nu există vreo persoană care să nu manifeste la un moment dat lene.Pur și simplu e ceva involuntar, nu poate fi tratată cu vreo pastila magica, însă ce poți face e să îți schimbi rutină și să ți-o încarci cu multe activități și astfel că nu o sa mai ai timp sa lenevești.La început va fi foarte greu, mai ales că ziceai că e greu la tine cu schimbările, dar merita incercat!
Încercară pe cât de mult posibil sa stai pe telefon doar in zone tampon, adică când îți programezi o pauza și eventual și seara.Telefonul e principalul motiv pentru procrastinare și lene.De aceea ar trebui să îl reduci spre 0, bine că nu de la început, ai nevoie de exercițiu, dar cred că ai putea incerca.
Cât despre faptul că nu ai avut vreo relație și că nu știi să abordezi o fata. Crede-mă că nu îți trebuie studii în Franța! E nevoie de niste vrăjeală și puțin noroc și gata.Nu ar trebui sa privești relațiile ca pe ceva imposibil că nu sunt.
In ceea ce privește faptul că ești introvertit și tot ce tine acesta.E normal să simți tot felul de gânduri și chestii.Eu ca introvertit te înțeleg perfect, de exemplu.Insa nu trebuie sa te descurajezi și să intri in depresie.
E nevoie de niste pregătire, voința și răbdare și poți să te șlefuiești astfel încât să ajungi un introvertit bine pregătit.
In ceea ce privește schimbarea,ti se trage și de la faptul că ești mai retras și nu ai trecut prin schimbări bruște ca sa te "trezească cumva".Ai nevoie de niste îmbunătățiri și aici! Cu cât te obișnuiești cu schimbarea,cu atât ți-ar fi mai ușor să progresezi.
Nu în ultimul rând,ai și o stima de sine praf,din ce citesc,e oarecum normal,te înțeleg,însă nu e normal sa lași aceste impedimente sa te facă să crezi ca ești slab sau ceva,ci pur și simplu lupta cu ele și da-ti voie sa te iubești, suna narcisist, însă daca tu nu te iubești așa cum ești, chiar daca ai multe defecte, atunci cine ar face-o?
După ce rezolvi cu încrederea, lucrurile vor fi puțin mai simple.
In final, ai nevoie de un imbold.Nu știu dacă eu ți l-aș putea oferi, însă sunt dispus sa incerc sa te ajut.Nu știu cât voi reuși, dar mai bine sa încerc decât să stau cu mâinile în sân 
Deci da, capul sus, nimic nu e pierdut! Totul se poate schimba in bine daca chiar iti dorești!
O sa-ti scriu in privat mai multe.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Lenea asta se poate trata cumva? Da, bine înțeles. Este boala care se tratează cel mai ușor. Pe moșiile boierești din Regat, se trata cu gârbaciul, adică cu un bici are avea și ținte, bucăți de metal capsate pe pielea biciului... Îi arde vechilul ( amomostratorul moșiei) una cu gârbaciul... Era un remediu foarte eficace.
Stângăcia se poate trata cu motivația de a te vindeca de ea. Eu îl moștenesc pe tatăl meu, care era și el stîngaci din fire și din naștere. Dar a dorit să se schimbe, a dorit foarte tare aceasta. La final de carieră făcea mobilă de lux pentru prieteni.
Așa că depinde de ceea ce vrei. Se începe cu 48 de ore în care nu mănânci și nu bei nimic, în mod voluntar. Se zice că e un procedeu japonez de resetare. Eu îi zic frișuire, de la freș, adică proaspăt. Aproape sigur nu o să faci asta, dar eu îți spun totuși, căxi cine știe... P. S. Am mai vindecat și pe alții așa.
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
