Rostul vietii mele il vad in a gasi o femeie si sa am parte de o iubire ca in basme, sa am cat mai multi prieteni si sa pot face si eu ceva pentru omenire, ceva demn de luat in seama.
Traiesc, muncesc pentru a-mi face un viitor mai bun, intotdeauna credem ca daca ii vom ajuta pe altii ne va fi si noua bine, dar din contra, nici macar nu ne mai uitam la noi.
Trăiesc să supravieţuiesc, să lupt pentru a-mi face rostul în viaţă, asta ca să mă integrez în rând cu lumea, în societate... şi mai pe parcurs să reuşesc de a-mi "clădi" propria familie/urmaşi, îndeplinind rolul de "creştină", dăruind iubire/fericire, că fără de..., presupun că degeaba aş mai trăi. Ceea ce ştiu că, Dumnezeu (ne-)a dăruit "VIAŢA, ca să o trăim"(!), şi la rândul nostru să ne "înmulţim"(specia umană),,, aşadar ducând mai departe "misiunea" Lui.
Rostul vietii noastre este mantuirea, chiar daca ne dam seama sau nu dar toate faptele noastre vor fi judecate dupa ce murim si va trebui sa dam socoteala. Tot ce tine de lumea asta este trecator, este "umbra si vis", nu te intrista daca nu poti face mai mult, pentru ca nu depinde numai de tine.
Ca scop in viata:"Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă." (Matei 6, 33)
Te sfatuiesc sa citesti tot capitolul 6, uite aici:http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=6