Singurul mod in care as putea spune ca practic cat de cat violenta verbala este in sensul ca atuni cand ma cert cu cineva vocea mea suna mai strident, mai subtire, cu cat sunt mai suparata mi se ascute vocea, dar in nici un caz nu fac uz de cuvinte vulgare, doar tonalitatea se modifica
Practic.
În primul rând, atunci când te contrazici cu cineva şi bagi puţină violenţă verbală, îl faci să cedeze dacă nu-i foarte sigur pe propriile păreri şi nu are destule argumente să şi le susţină. În cazul ăsta consider că violenţa verbală te scuteşte să mai pierzi timpul cu cineva care nu-i sigur pe propriile sale păreri, dar vrea totuşi să poarte discuţii în contradictoriu.
Violenţa verbală mai este utilă şi atunci când vrei ca mesajul să fie ascultat doar de cei ce nu se feresc de astfel de cuvinte, considerate vulgare. În loc să-ţi mai baţi capul cu toţi inapţii care îşi fac cruce la primele vulgarităţi verbale, bagi două trei cuvinte mai greu de suportat/digerat şi ai scapat din start de criticile lor, oricum inutile.
O practic dar nu cu intentie, si daca m-ar auzi mama... de multe ori cand ma enervez vorbesc asa, la un momendat nu vorbeam deloc urat, dar am stat mai mult timp cu gruplul meu de prieteni printre care sunt si baieti, fara sa vreau la uni le-am preluat limbajul, uneori vorbesc urat dar nu imi dau sema.