Niciodata, dar absolut niciodata nu am fost "cu turma"!
Nu mi-a placut niciodata sa copii pe nimeni si sa fac ceea ce fac toti, dimpotriva, mi-a placut intotdeauna sa fiu diferita si deciziile mele de viata au confirmat acest lucru.
Eu de cand ma stiu am avut propria mea personalitate.Asta a insemnat ca niciodata nu m-am simtit integrata in nici o comunitate.Nici la scoala, nici la un loc de munca mereu simteam ca sunt alta decat restul, ca gindesc altfel decat cei din jurul meu.Nu era un sentiment prea bun pentru ca ma simteam singura dar cu timpul m-am obisnuit ca e mai bine singura decat sa plec capul la niste conceptii cu care nu sunt de acord.Si acum ca am ajuns la pensie ma simt mai bine singura si izolata decat sa fac parte dintr-o comunitate unde nu ma simt bine.Dar bineinteles nu sunt asa de izolata cum mi-ar placea ca este nevoie de mine si am grija de o fetita, de care ma ocup cu drag pentru ca asculta de mine si ma iubeste si eu pe ea la fel (si asta fara nici un leu-daca nu mi-ar placea de fetita nici pentru bani nu as face)Daca ar fi un copil care sa nu ma asculte si sa nu ma iubeasca nici o ora nu as sta cu ea.