Trebuie sa ai asteptari de la persoane pentru ca ele sa te poata dezamagi. Eu n-am. De asemenea, sunt mai negativist de fel prin urmare nu pot fi dezamagit. De aici si treaba asta la care m-am gandit. Daca esti pesimist, raul care se intampla nu te surprinde iar binele care se intampla te face fericit in timp ce daca esti optimist, raul care se intampla te ia prin surprindere, intr-un mod negativ chiar, iar binele care se intampla devine plictisitor si nu mai are farmec pentru ca mereu te astepti la el.
Nu îmi iau, am deja. Nu mă apropii atât de mult de cineva încât să-i dau ocazia să mă dezamăgească sau să-mi pese dacă o face.
incerc sa am asteptari foarte mici, sa ma astept la ce e mai rau, cu toate ca impulsurile imi spun altceva. totusi niciodata nu a fost atat de rau pe cat ma asteptam si am trecut foarte repede peste. mereu intervine cate ceva care imi ia gandul de la acea dezamagire sau ce o fi ea si imi vine mult mai usor sa nu-mi mai pese
Recunosc ca am neglijat acest aspect si am patit-o odata cu un amic. Dar a fost vina mea. Stiam ca e mai prostanac, mediocru de felul lui, doar ca nu ma asteptam sa ma si afecteze aceste lucruri pe mine, in loc sa-l afecteze pe el.
Era un tip inteligent prin Harry Potter.
http://slatestarcodex.com/blog_images/moody.png
Ma astept mereu sa fiu dezamagita(are si asta cateva urmari).
Daca se si intampla asta, hei, am avut dreptate.Iar daca nu, o sa fiu placut surprinsa.Ambele variante suna bine.
Pur și simplu eu nu pot fi așa...Adică eu mereu vreau să fie bine, îmi fac speranțe dar se ajunge acolo. Nu pot să mă aștept la ceva urât deși poate ar fi mai bine, dar poate doar așa sunt eu, sper prea mult și am așteptări prea mari de la anumite lucruri. Sunt o persoană care pune suflet în mai toate lucrurile și nu pot să mă schimb și nu știu dacă vreau să mă schimb chiar dacă nu este bine.
Dan întreabă: