Cremsnitul. Zis cremes in familie. Specialitatea casei. Cind facea bunica mea, dupa o reteta de succes, cate doua tavi mari, era mereu bataie pe el, minca cine apuca. Nu puteai sa maninci doar unul. Se lasa cu doua-trei odata. Cind stiam ca avem cremes la desert, mincam mai putin din celelalte feluri de mincare, ca sa intre mai mult cremes. Cind era pe sfirsite, mai mereu ne certam pe ultimele bucati
Si inca ceva, mai simplu, ca mi-ai amintit de mere. Merele coapte in duba de la soba de teracota. Cind intrai in camera de la frig, dadeai de mult asteptata caldura, dar erai imbatat de mirosul de mere aromate coapte. Azi mai greu se gasesc acele soiuri aromate. Si de aceea acel miros de mere aromate coapte imi stirneste nostalgii...
Ooo...mere coapte, asta da. Și cremșnit...
Ceaiul de menta, mama isi facea in fiecare seara, mirosul de castraveti, mama obisnuia sa isi puna capatul acela mic care nu se mananca de la castravete pe frunte(stia ca este benfic pentru sanatate sau ceva de genul ), sunetul de la mixer, la fel ca si a ta, era o bucatareasa excelenta, mai ales pe prajituri, toamna, cand cadeau frunzele, era perioada mea preferata pentru ca gradina era goala si ma puteam juca in ea, miorsul de rece atunci cand vine cineva de afara si era frig, cand venea mama acasa ii miroseau hainele a frig, daca stii ce zici, imi place mult acel miros, discutiile din bucatarie ale mamei si ale bunicii, nu stiu de ce, dar cand ma bagam la somn si le auzeam vorbind inainte de somn ma relaxam foarte tare si adormeam cu zambetul de buze, sendvisurile cu cascaval la toaster pe care o pun sa mi le faca si in ziua de azi, ne botezasem toasterul,, Ochi prajit" pentru ca avea 2 luminite sau ceva de genul, chiar si in ziua de azi cand sunt acasa cu alte rude sau prieteni si spun,, Vreau cascaval la Ochi prajit" toata lumea ramane uimita si ma intreaba ce e aia etc etc
Era un miros de cantina, la gradinita. Nu am reusit sa imi dau seama ce condiment sau ce mancare da mirosul ala, dar l-am mai simtit prin alte bucatarii, si m-a apucat nostalgia.
Tot de acolo, imi aduc aminte canile de ceai foarte dulce, impreuna cu felii de paine cu gem sau Fineti.
Placintele de dovleac/de branza, mirosul de lemn ars pe strada iarna, zapada, cand vad colindatori imi amintesc ca am fost si eu in ''stadiul'' ala, lucruri vechi de pe atunci, unele jocuri, unele meciuri ce le vedeam pe atunci, anumite persoane atunci cand aud de ele, pozele vechi unde ma mir si acum ca nu imi vine sa cred ca ala eram eu, anumite melodii, anumite locuri. Cu siguranta mai sunt dar nu-mi vin acum in minte
Imi aminteste cand eram in liceu clasa 9-a an scolar 1992-1993 si imi era frica ca ma asculta la mate si iau 3, ca nu stiam mai nimic.
Care nu a luat câte o palmă la fund?
Bună.
Prăjitura de mere cu frișcă, bilutele de ciocolată cu nucă de cocos făcute de obicei de Crăciun, cozonacii cu nucă, pâinea și mai ales colacii rumeniți la cuptor, afară, avea o vecină ( care a trecut în neefinta, dar de care îmi aduc aminte cu drag )... îi dădea cu cenușă, doamne ce buni erau și ce poftă mi se face, colindatul de Crăciun, steluțele (acelea de aprins de sărbători), beculetele și luminile de Crăciun, brăduleții împodobiți, merele și bomboanele de brad din zahăr ( care astăzi nu mai au preț ) pe care le primeam la colindat... multe lucruri
Zona in care am copilarit. M-am mutat atunci cand aveam 13 ani, si zona unde am locuit cand eram mica imi trezeste aproape instant amintiri legate de copilarie.
Fotografii vechi sau imagini cu obiecte vechi din perioada copilăriei.
Dar dacă le văd mai des atunci își pierd din efect.
anonim_4396 întreabă: