Eu am o stare generala care nu e tristete dar nici bucurie; un amestec de nepasare, de visare si scufundare in sine.Si acum, cand toti prietenii mei imi sar in cap si imi reproseaza ca nu dau doi bani pe prietenie, zambesc.De ce le-a luat atat de mult sa-si dea seama de asta?Sunt o persoana care iubeste foarte mult singuratatea.Cititul,scrisul,muzica sunt elemente care in prezenta altora devin tortura dar in singuratate se completeaza armonios
Cand sunt fericita. daca sunt acasa...intru pe mess si imi exprim fericirea...si daca suparata la fel dar de data asta supararea
Mda in general nu prea ma exprim. cand sunt fericit iti dai seama caci sunt mai...hm hai sa zicem zapacit (putin), iar cand sunt trist nu vreau sa vb cu nimeni. dar in orice caz de ce vrei sa stii asta?