Da, sunt multe lucruri pe care inca nu le stim, dar stim si lucruri pe care inainte nu le stiam. Nu o sa stim noi totul, dar o sa stiu o mica parte din ce se va descoperi. Existenta ta n-ar trebui sa insemne ceva pentru univers ci pentru tine, sa o valorifici cat poti de mult. Nu trebuie sa te simti mic.
Da, imi place cerul noaptea.
Daa. Sa vezi cand e o lumina mai puternica pe cer si incepi sa te intrebi daca e vreun OZN Eu ador constelatiile
Da.
De mica mi-a placut sa ies seara/noaptea, sa dorm cu cortul sau sub cerul liber.Imi amintesc de o noapte in care stateam pe iarba (acum multi ani) cu iubitul meu de atunci si cred ca in acea noapte a fost cea mai mare luna pe care am vazut-o.Asa mult lumina facea incat daca nu era cerul negru si plin de stele ziceam ca e ziua si acela e soarele.
Mereu ma simt bine seara si ma face sa ma gandesc la lucuri si sa visez cu ochii deschisi.
Din vechi timpuri natura a insemnat inspiratie si un motiv de respiro pentru oameni, in special pentru poeti, filosofi, dar si pentru orice suflet in general. De aceea exista si vorba noaptea e un sfetnic bun. Nu esti nebun sau ai vreo problema, doar gasesti alinare fascinant si linistitor asupra cerului. Patura noptii ofera acea senzatie de mister si instrainare, cand nu ne vede nimeni si avem curaj sa ne lasam gandurile sa prinda contur, desi ele oricum sunt prinse in plasa mintii noastre si nu le aude nimeni. E un afect asemanator cu acela ca si cum ne-am uita la un perete si ne-am picta imaginatia, pe un spatiu monoton ce nu permite distragerea sau influentarea gandurilor. Insa cerul e mult mai special, aici adeverindu-se conexiunea omului cu natura, cadrul astral nocturn mai exact. Iar luna, este o enigma si un ideal. Prezenta ei insolita intre atatea milioane de stele este ceea ce ne intriga de fapt, poate si involuntar. Sper ca te-am ajutat.
anonim_4396 întreabă: