Vouă vi s-a întâmplat vreodată sa va doriți sa reîntâlniți un străin, cu care ați "petrecut" doar câteva clipe?
Dacă da, de ce?
Funda celui mai interesant răspuns!

O franțuzoaică pe care am întâlnit-o în 2006 în cadrul unui schimb de experiență în Moulins sur Alier (Auvergne-Rhône-Alpes). O chema Malory. Mi-a plăcut mult că avea așa un vibe chill, nu era ce ai numi o fată tipică. La 17 ani avea niște tatuaje finuțe și fuma țigări de foi. Nu se lua așa în serios, era sociabilă dar nu vorbea mult și prost ca alții. Nu era frumusețtea întruchipată dar chiar nu conta. Avea un aer aristocratic, era interesantă. Toți ceilalți români erau în limbă după o mignonă, Chloe, care avea ceva forme și era plină de bășini.

Da,cu o fata care mi-a spus vezi tu ray viata nu are nici un sens, scop, traieste clipa si vei gasi un scop in toate, scopul vieti este sa traiesti viata, doar 5 minute am vorbit ea find atee am intrebat-o care e scopul vieti ca ateu?

acum ma bufneste rasul. Eram micut, aveam vreo 10-11 ani si era o doamna langa mine la semafor. N-am s-o uit vreodata. M-am emotionat tare mult, ma uitam la oameni, la ea, si mi-am dat seama ca poate n-am s-o mai vad vreodata. M-a apucat plansul. N-as avea un motiv pentru care sa o reintalnesc, s-ar putea sa fi trecut de multe ori pe langa ea fara s-o fi recunoscut, imi amintesc doar ca era bruneta.