E important e sa ai un scop mereu,de exemplu citesti o carte,vezi un documentar,vorbesti cu cineva,inveti ceva, poti avea un scop sa inveti o meserie, sa muncesti, sa ai banii tai, sa isi cauti o iubita, sa asculti muzica, sa vezi film etc
te poti integra intr-un grup social etc
e ceva normal sa simti asa ceva sa stii
Mersul pe jos ajuta la vindecarea depresiei sa stii asta, mergi pe jos macar o ora pe jos
Daca vrei sa faci niste lucruri pe net uita-te la niste clipuri de pe youtube la deversi youtuberi eu cand ma plictisesc de TPU ma uit la Zaiafet,Top opt,Satira Romaneasca,Don Gabriel si altii unde gasesti ceva de vazut la ei in clipurile lor si au subiecte interesante dupa parerea mea.
Dar daca te-ai plictisit de calculator poti sa mergi pe afara prin,pe la terasa cu prietenii,sa joci fotbal,basket,biliard, diverse lucruri ce iti place tie, si eu ma plictisesc ca si tine, te inteleg, au fost dati cand nici eu nu stiam ce sa fac.
Sincer, ai putea să-ți trăiești „ca lumea" viața. Viața reală. Prin „ca lumea" spun pur și simplu să o trăiești, și să te detașezi de viața virtuală.
Fiecare cu preferințele lui, dar el a cerut un sfat, și eu l-am dat, așa cum am crezut. Dezamăgiri au existat dintotdeauna, și dezamăgită am fost și eu precum mulți mulți alții. Ce făceau oamenii înainte, când nu exista o „lume virtuală"? Încercau să treacă peste, să lupte (unii nu mai reușeau, dar asta e). Asta încerc și eu să-i transmit. Nu e nimic rău că se folosește de internet, dar să se folosească de el în așa fel încât asta să-l ajute în acțiunile lui reale.
Oamenii inainte se inchideau in carti sau se izolau de lumea exterioara. Nimic nu s-a schimbat, doar "platforma" este alta, una adaptata lumii moderne.
De cand lumea si pamantul, omul a supravietuit numai cu ajutorul frustarii si invidiei si astfel au ajuns unii conducatori politici, oameni influenti etc. Asa exista si indivizi care nu sunt destul de adaptati sa intre in aceasta "concurenta" continua cu ceilalti oameni, si de asta e bine sa descoperim la ce suntem buni ca sa ne ocupam timul si sa fim mandri de noi, sa scapam de sentimentele alea primitive de frustrare si invidie.
Acum ce pot spune, el stie cel mai bine ce vrea, noi nu avem cum sa ii dam indicatii pentru ca el stie pe ce drum va urma, singurlu lucru pe care il putem face e sa il sutinem in functie de ce alege sa faca. Oricum pare un om destul de citit, cel putin pentru mine, daca maine, poimaine se apuca sa scrie o carte face miliadre si o sa ajung eu si cu tine sa fim sclavii lui pentru un amart de salariu? Nu avem de unde sa stim.
P.S.: Sper ca nu am deviat prea mult de la subiect, dar ma vrut sa pun in evidenta faptul ca asta e natura umana. Unii vor fi conducatori, iar ce putin o treime din populatie, indiferent de numarul ei, va fi neindreptatita. Asa exista tot timpul o lupta pentru emancipare.
E okay, nu ai deviat de la subiect! Într-adevăr, mereu există o luptă de emancipare, unde se spune că doar „cei puternici" reușesc. Să fii puternic nu înseamnă să ai tăria de a-ți depăși frustrările, dezamăgirile, nereușitele?
Cred că l-am înțeles, și după comentariul tău, probabil și mai bine. Tocmai de aceea insist, în sfatul meu, să-l fac să depășească treapta asta, să treacă la celălalt nivel, adică să treacă de la izolare și interiorizare, la deschidere și exteriorizare, acolo unde contează cu adevărat. Am observat că de mai mult timp și sub mai multe forme pune astfel de întrebări. Nu trebuie să se cramponeze aici mult timp. Depășește, chifteluțo, ce naiba?
Referitor la intrebaea ta de la inceputul comentariului:
Sunt de parere ca unde e ambitie a fost si fustrare la inceput. Cel putin la mine asa e, chiar si pentru o secunda cand e ceva nou zic " ba, da' eu nu pot, nu o sa reusesc niciodata". Si ideea e sa ne transformam frustrarile in ambitii.
P.S.: Ma bucur ca te-am facut sa intelegi mai bine anumite chestii ^>^ Si tu, pot spune ca dealtfel m-ai invatat anumite chestii.
Mi-a facut placere Si sper ca nu am parut prea recalcitrant in sustinerea raspunsurilor mele, cat despre Chifteluta eu cred ca va gasi el ceva, nu astazi, nu maine, dar candva peste vreo cativa ani, eu zic ca da. Stii eu am incredre mai mult in obiectivele celoralti decat in ale mele =}}}
La inceput toata lumea e buna cu tine,si iuda a fost un apostol bun la inceput apoi adevarata fata a omului, du-te fa ce trebuie sa faci = hai aratami ipocrizia din tine ca o asteapt sa o vad,ipocrizia face parte din natura umana, problema la unele persoane e ca au iluzia ca alti sunt fara defecte si asa se naste dezamagirea, antisocializarea, depresia, cu toti suntem ipocriti cumva
Eu una am întâlnit și persoane sincere. Nu m-am atașat foarte repede de ceilalți, ca să nu fiu dezamăgită după cum ai spus, dar acele persoane pe care le-am întâlnit a fi sincere, acelea care au principii pe care nu și le-au încălcat, pe acelea le-am ținut aproape. Există, puține, dar asta contează.
Faza cu atasarea de multe ori e inconstienta te atasezi fara sa vrei isi faci iluzi apoi esti dezamagit,bine uni au si pretenti mari,cunosc persoane care sunt obsedate de curatenie de exemplu sau de alte chesti,altea cauta perfectiunea in toate dar ei sunt imperfecti, normal ca sunt persoane sincere unele persoane dar ele pot deveni ipocrite in functie de starea lor de spirit, mediu, societate, expriente etc
Dar nu poți pur și simplu să faci ce vrei, să vorbești deschis cu cine vrei, să spui ce gândești și să faci ce ai chef, fără să-ți fie teamă de ce o să se întâmple după din cauza celorlalți? Nu există până la urmă o grămadă de alte persoane, și încercări nelimitate pe care să le folosești, dacă ceva nu merge bine în viață? Oamenii se cam împiedică unii de alții, așa mi se pare.