Vreau sa ma integrez la liceu si nu stiu cum. Stiu ca e de abia prima zi de scoala, dar parca mi-e frica mai ales cand ii vad pe ceilalti mai mari plus ca sunt asa altfel fata de cum aveam eu colegi de la generala?
Ordonare:
După relevanţă
Fi ca mafiotul ala din fotografia ta, deasupra tuturor, cu carcaterul asta toti te vor lua la misto, nu poti fi carpa tuturor de sters pe jos? si ce daca sunt mari? si tu vei fi nu traim in jungla exista legi, reguli suntem in ue in secolul 21 ce naiba zici ca suntem in africa in jungla
Răspunde
Atata timp cat nu te iei de ideile lor si vorbesti cu ei... o sa fii ok.
Regula de baza - Spune ca ei si fa ca tine. Daca un coleg spune ca o prostie este adevarata atunci aproba sau nu comenta... Altfel o sa te considere arogant sau tocilar.
Adică să dai impresia că ești ca ei când tu nu ești pentru a te înțelege cu unii care nu ar merita să te bagi în seamă cu ei. Asta e prefăcătorie și lipsă de caracter, de identitate personală chiar.
Răspunde =) Si asa cat de mult caracter are? Sa iti fie frica sa te duci la scoala, vai de mine.
Cica lipsa de caracter, prefacatorie.
Bun atunci, invata-l sa se ia in gura cu toti prostii si sa vedem ce iese.
Daca este atat de timid precum arata intrebarea atunci o sa-l manance de viu aia considerati mai "cool".
Probabil ca nu ai idee cum e sa ai o clasa care te uraste.
Daca tu te consideri batman atunci e ok dar nu ii trage pe altii dupa tine. Una este sa fii extroverit si sa ai sustinerea catorva colegi si alta este sa fii introvertit si sa nu cunosti pe nimeni.
Fiecare are fobii personale, poate o fi doar faptul ca e ceva nou sau sunt unii timizi(printre care mă număr și eu) sau care suferă de anexietate, și pot să îi înțeleg iar dacă nu ai trecut prin asta ți-e imposibil să te pui în locul ăluia. Dar asta e, așa ești, iar în momentul în care accepți ceea ce ești, te accepți pe tine și nu aprobi tot ce zice celălalt sau încerci doar să te dai bine pe lângă unii pe care nu îi suporți doar ca să dai aparența că ai așa ziși prieteni, mi se pare aiurea. Caracterul ti-l conturezi tu, nu alții. Dacă renunți la opiniile tale, la mentalitatea ta pentru alții, asta înseamnă să nu mai ai caracter și identitate. Fricile sunt involuntare, cum ar fi frica socială, dar ceea ce condamn eu o faci cu bună știință.
AM idee cum e, altfel nu comentam, dar dacă cineva avea o mentalitate diferită, nici nu aveam tangențe cu astfel de persoane. Eu la liceu mă înțelegeam puțin mai bine doar cu 2-3 dar să știi că asta nu m-a făcut să mă schimb pentru niște idioți. Deci da afirm cu tărie că e lipsă de caracter.
Adica cums aiti zic sunt intr-un liceu la care nu ar trebui sa fiu si naa aici totul e altfel referior la comportamentul elevilor fata de ceilalti elevi si profesori de-astea imi este putin frica de cum o sa ma integrez
SUnt oameni si oameni. Cei ca Kiralyn ca nu sunt oi ( nu fac parte din turma care isi fac selfie in oglinda la baie ) dar sunt mai rau, se prefac ca ei dar nu sunt. Sau cei ca tine sau cei ca mine. Am trecut prin scoala mai singur de felul meu, aveam mereu 3 4 persoane cu care stateam mereu dar ma intelegeam de minune, nu trebuia sa ma prefac altfel si nici nu aveam cu restul tangente.
Iar călcat în picioare fi sigur că nu m-am lăsat nici eu nici opiniile mele fără să am un cuvânt de spus și am avut divergențe destule dar nu e în interesul meu să stau cu niște persoane pe care le consider sub orice critică, mai bine stau singur. Au avut consecințe negative asupra mea și felul meu de a fi și faptul că am reușit totuși, pe cât am putut să îmi susțin opiniile atunci când trebuia. Și nu le regret, mai mult sunt un om câștigat acum, așa mă consider.
Eu nu am avut tangențe decât cu câțiva, cum am zis. Pe ăia care nu îi suportam îi evitam. Am comentat eu și la ăi mai șmecheri, chiar dacă era să mi-o iau, nu am suportat să fiu călcat în picioare.
In fine.
Zilele tale de liceu nu au fost putin cam lipsite de culoare tinand cont ca aveai colegi de genul?
Au fost foarte lipsite de culoare, au fost urâte, nu am ce zice...Majoritatea nu aveau treaba cu mine și nici eu cu ei dar erau și vreo 2-3 mai nesimțiți ca să zic așa. Și cum am spus nu le regret, acum sunt un om fericit și consider perioada aia o experiență. Unele lucruri nu mi-au fost în putință pe atunci deoarece nu eram vreun tupeist sau șmecher sau bun la bătaie etc., eu doar comentam în momentul când cineva zicea ceva ce chiar mă deranja. Cam așa a fost liceul. Singurul moment când parcă m-am înțeles ma bine cu ei a fost la banchet, a fost frumos atunci.
Oricum mai stăteam pe acolo în colțul unde stăteau ei dar nu ziceam nimic, mai mult ascultam.
Am inteles. Multumesc pentru raspuns!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
