As ramane asa, fara sa cunosc pe nimeni. De multe ori imi doresc asta. Pot supravietui si fara ceilalti. mi-as gasi un loc in care sa fiu singura si sa nu ma deranjeze nimeni, m`as angaja undeva, m`as dedica slujbei si mi-as asigura o viata fara lipsuri materiale. Timpul liber l`as petrece cu mine, ca sa zic asa. As pierde ore in sir meditand si filosofand, as incerca sa ma detasez de lume privind`o de la distanta, fara sa ma amestec; asa as vedea`o cum e ea de fapt, fara sa fiu sub influenta nimanui. Cel mai probabil mi-as lua un animal de companie care sa`mi mai ocupe timpul.
As fi daca nu foarte, poate mai fericita decat daca as avea o viata sociala multumitoare.
Hmm,este posibil să nu cunoşti chiar pe nimeni? Măcar unul sau doi prieteni trebuie să ai,măcar de la şcoala,facultate,serviciu.Şi încerci,prin aceşti prieteni,să mai cunoşti şi alte persoane. Dacă ieşi cu ei, îi rogi să-şi mai aducă şi ei câţiva prieteni, încerci să fii cât mai sociabil cu ei, le ceri un număr de telefon, ceva şi îi întrebi dacă ar vrea să se mai întâlnească cu tine.Sau foloseşti internetul ca o oportunitate de a cunoaşte oameni noi,dacă e vreun utilizator care ţi se pare de treabă îi trimiţi un mesaj,îi dai id-ul tău,mai vorbiţi,şi dacă vreţi vă puteţi întâlni şi în viaţa "reală".Şi,în general, trebuie să fi mai tupeist, mai sociabil, mai glumeţ cu lumea pe care abia ai cunoscut-o, oricine îţi poate deveni un prieten bun.
FloriGn2 întreabă: