Nu man, interpretezi greşit.
Nu e ură de sine ci ură îndreptată către ceilalți.
În cel mai rău caz poate duce la crimă, dar nicidecum la sinucidere.
Păi cam toți avem o oarecare doză de mizantropie ținând cont că în ziua de azi dai foarte des peste foarte mulți "băgăcioși" care vor ei să știe totul despre tine, ce faci, cum trăiești și cu cine, ce vrei, ce crezi, ce speri, ce mănânci, ce bei... și restul.
Astea-s citate comunistoide, venite din partea unui pastor cu idei ciudate.
"cinicii nu au curajul de a face ceva pentru ce nu e în regulă cu lumea asta"
Pe bune? Ăsta trebuie să fie scopul vieíi mele? Să fac ce a făcut Maica Tereza?
"teamă de a accepta responsabilitățile"
Care responsabilități? Stabilite de cine? De biserică?
Trăim în lumi diferite.
Care, e de preferat să nu se intersecteze.
N-am spus niciodată că nu mi-e bine. Dimpotrivă.
De ce aș schimba ceva?
Eu am grijă să nu se bage alții în viața mea, pe considerentul că știu ei ce-i mai bine pentru mine.
Am spus o "doză de mizantropie" pentru că ceea ce nu suport, e doar o anumită tipologie umană. Și anume "băgăcioșii" și cei care vorbesc mult și fără rost. Și de genul ăsta mă feresc permanent.
"Leacul pentru mizantropie : suicidul"
Pe bune?
Cine nu te place și nu te acceptă pe tine sau pe altul, trebuie să se sinucidă?
Ești sigur că știi ce însemnă mizantropie?
Acest subiect ar trebui tratat ca vrăjitoria în avul mediu, iar cei prinşi să fie arşi pe rug.
Cipi1212 întreabă: