Bună, Nyoana!
Nu ai menționat vârstele copiilor și este un aspect important, așa că răspunsul meu vine în lipsa unor detalii. Totuși, în general, în autoizolarea aceasta impusă este normal să apară emoții intense la oricine: frustrare, frică, anxietate, depresie.
La copii aceste emoții sunt și mai greu de dus pentru că ei nu au încă abilitatea adultului de a gestiona emoțiile, deci au nevoie ca un adult să îi asculte și să îi ajute să facă față. Iritabilitatea apare la copii și în tristețe, depresie, teamă, frustrare. Încearcă să vorbești cu fiecare în parte, să afli ce îi preocupă- dacă sunt mici poate fi indirect, sub formă de joc. Ce își imaginează ei că se întâmplă? Ce știu? Această discuție ar fi bine de purtat în momente când nu sunt furioși pentru a putea fi receptivi.
Spui că se ceartă și bat. Sună că au multă energie, ceea ce este și normal pentru un copil, dar și pentru unele dintre stările cu care se pot confrunta acum. Le-ai putea propune forme de mișcare intensă care să îi elibereze de acea energie, fără violență.
Și desigur, amintește-ți să ai grijă și de tine. Starea ta este foatte importantă. Dacă ai grijă de propriile nevoi, vei avea altă capacitate de a îi ajuta și pe ei.
Știu că am scris câteva generale, fără prea multe detalii. Dacă e ceva din postare care nu se potrivește situației tale specifice, poți folosi ce se potrivește și, dacă dorești, poți reveni cu alte clarificări sau întrebări.
Ce varsta au? Da-le de citit/facut teme. Daca sunt mici... FUGI! Sau cheama o bunica, ceva.
Depinde e varsta, au calculator, jocuri, filme, desene animate, sa mai faca ceva probleme la mate asa de distractie, au destule de facut.
Daca-s mici e alta treaba.
Ete nu cand le dau una sa vezi cum se potolesc imediat! Ce e aia sa ma conduca copiii pe mine? Sunt prea rasfatati si prea i-ai lasat in plata lor sa faca ce vor. Adica nu sunt educati sa fie disciplinati.