am nevoie de ajutor, nu ma simt deloc bine ....de cand cu aceasta pandemie am pierdut multe lucruri la care tineam foarte mult, totul tinea de social, spre exemplu intalnirile cu colegii sau cu iubita...imi este foarte dor de chestiile astea si plang zilnic ca nu ma mai pot bucura de ele.Va rog ma puteti ajuta?
Psihologii voluntari din secțiunea Coronavirus răspund doar întrebărilor legate de ce simțiți în această perioadă, întrebări care au legătură cu starea voastră psihică în contextul pandemiei.
Pentru informații oficiale despre pandemia de coronavirus folosiți site-ul https://stirioficiale.ro sau alte surse validate de autoritățile statului.
Ordonare:
După relevanţă
RăspundeAveam nevoie de un sfat nu de o critica sincer
Răspunde Dar nu este o critică este o realitate, toti odata cu aceasta pandemie suferim, poti sa i ti suni prietena pe whatsap cu video, tu ce varsta ai?
Am 19 ani problema la mine este ca eu imi pot vedea iubita doar cand este scoala adica abia in septembrie daca si atunci si vorbesc zilnic cu ea dar mi-e frica sa nu o pierd din cauza asta pentru ca ma inteleg extrem de bine cu ea
Daca si ea te iubeste atunci va fi cu tine.
Relatia este stransa intre noi adica pana si parintii ei ma indragesc dar chiar mi-ar parea foarte rau daca s-ar strica din cauza asta
Nu mai plange! Sunt oameni care stau la puscarie 2 ani si nu mai plang, si nu e ca acasa de bine, obisnuieste-te ca altfel va plange familia pentru tine daca te imbolnavesti doamne fereste, si nu mai apuci niciodata sa te vezi cu nimeni!
Tu nu vezi ca s-au descoperit efecte urate ale virusului? Ataca si sangele il coaguleaza, ataca inima, chiar s-au taiat membre prin america parca, se formeaza cheguri de sange si se necrozeaza membrul, NU te juca!
Poate vrei sa te intalnesti cu iubita fara juma de la un picior, asta daca nu mori, insa te va parasi pentru altul intreg, ai grija ca am impresia ca unii din voi nu realizati pericolul.
Iar colegii te vor evita asa olog, serios vorbesc, dar asta toata viata! Asa, induri un timp si apoi scapam, chiar daca am mai indura 2 luni, merita.
Sau ramai cu sechele la plamani pe viata de o sa ai incapacitate respiratorie permanent.
Vezi de treaba ta acasa ca-s multe de facut, pune web-u, fa conferinta si socializeaza, joaca-te la calc, pe tel, documenteaza-te despre una si alta, mai inveti ceva, filme, emisiuni, documentare, ai de facut.
Oricum treaba va fi mai grava dupa 15 daca se relaxeaza treaba, deja simt fin ca astia azi incep sa dea inapoi, au inceput "se poate amana data relaxarii...".
Dupa relaxare pericolul e mult mai mare! Mie atunci mi-e mai tare frica sa ies sincer.
Pana nu avem vaccin si tratament, e jale, orice ar fi.
Trist foarte trist, si cand te gândești ca unii au cancer si nu plang asa...
Exact, lasa ca i-am zis! Plang astia acasa in lux, dar ala de la parnaie pentru o gaina 2 ani ce sa mai zica? Dar culmea, ala nu plange, sta calm, iese si aia e, si acolo e mult mai rau.
Acolo stai cu 3-4-10 in camera, TV ti se taie la ora 22, sunt 5-10 pe un TV, nu ai telefon, calculator, mananci ce ti se da, ai voie doar o ora pe zi afara si atat, si asta intr-o curte mica. Si nu mai socializezi cu colegii si iubita 2 ani aia.
Acuma putea sa iasa afara sa se plimbe pe aria casei, deci ce mai vor? Nu mai merge la terase, aia e! Doar nu vor se ne omoare pe toti, ce dracu. Si nici dupa relaxare nu merge in grupuri mai mari de 3 insi. Masca obligatorie, etc.
Stai sa vezi ce o sa fie dupa relaxare, sa fi fff atent, sa nu ti-o iei!
Sa faca ce vor, dar nu sa ma bage in pamant pe mine cand ma duc fie si odata pe sapt la cumparaturi jos.
Dacă stați în acelasi oraș. Puteți sa va vedeți afara undeva într-un loc ferit de politie.
Din pacate nu avem ce sa facem. Asta este situatia si trebuie sa ne adaptam. Toti trecem prin aceeasi situatie. Fiecare avem de cine sa ne fie dor si asta este bine pana la urma. Imagineaza-ti cat de norocos esti ca ai prieteni si relatie. Unii nu au si poate ar parea ca este bine ca nu au cui sa duca lipsa, dar pe termen lung mai bine ai multi prieteni. Mai mult decat sa vorbesti cu ei prin mesaje sau la telefon nu stiu daca ai ce sa faci. Nu mai este mult si o sa poti sa ii revezi. Vorbiti pe video call. Asta ma ajuta enorm. Eu stau pe video cu prietenii cu orele. Acum na, asteptam sa treaca si sa revenim la normal. Legat de iubita ta, stiu
ca este greu, crede-ma. Sunt in aceeasi situatie. Vorbiti despre asta. Intr-adevar dupa atat timp e posibil sa mai dispara din subiectele de discutie si desigur ca a intervenit monotonia. Tocmai de asta trebuie sa vorbiti despre acest subuect. Pana la urma daca tine la tine atat de mult cat tii tu la ea, veti fi bine. Succes
Bună, Eusebiu27!
Este greu când ducem dorul persoanelor dragi, cu siguranţă.
Emoţiile precum dorul, tristeţea, pierderea pot fi dureroase, însă sunt de asemenea reacţii care ne vorbesc despre ce preţuim cel mai mult în viaţă. Aceste emoţii ne pot ajuta să valorizăm cu atât mai mult persoanele dragi atunci când ne sunt alături.
Iată o întrebare la care te invit să reflectezi. Câte din aceste pierderi sunt permanente? Cele pe care le-ai menţionat aici par a fi temporare. Asta nu le face să fie mai puţin greu de dus în prezent, însă uneori ştiind că o situaţie este doar temporară, găsim mai uşor forţa de a trece prin ea.
Perioada aceasta vine într-adevăr la pachet cu pierderi pentru mulţi dintre noi. Alt aspect la care îţi propun să te gândeşti este: rămâne acum ceva care contează pentru tine chiar în prezent? Poate persoane alătură de care eşti autoizolat, mici bucurii pe care le mai ai, activităţi, valori, scopuri... Orice este important şi încă prezent în viaţa ta. Dacă poţi identifica măcar unul sau două astfel de lucruri, îţi recomand să le acorzi atenţie. Implicarea în ceea ce ne oferă prezentul este o sursă importantă de vitalitate.
Şi deşi cu siguranţă o întâlnire online nu este acelaşi lucru, până când situaţia începe să revină la normal, dacă ai posibilitatea, poţi profita de tehnologia actuală - telefoane, mesaje, întâlniri video. Nu este situaţia ideală, dar este totuşi, în general, o soluţie temporară şi mai bine decât nimic.
Ma doare faptul ca nu sunt sigur cand as mai putea sa o vad.si ma doare...
Să înţeleg că eşti în clasa a 12-a? Comunicarea ajută mult - altfel rişti să rămâi doar cu temerile tale. Dacă ţi-e teamă că nu o vei mai vedea, ar putea fi de ajutor să discuţi cu ea despre cum puteţi păstra legătura şi cum o să vă vedeţi după starea de urgenţă. Doar o propunere.
Sunt a12a ea este clasa 11a vorbesc cu ea zilnic nu este asta o problema vreau doar sa fiu cu ea pe viitor si sa nu mi se strice relatia din cauza unui virus este pacat mai ales ca ma am tare bine cu ea
Înţeleg ce spui. Sigur că doreşti ca relaţia să reziste. În continuare consider că ai rezolva mult comunicând cu ea. Mult succes!
Doamna problema e ca situația nu prea da semne sa revină curând la normal...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
