îmi e puțin teamă, sunt din Bihor, dar îmi fac foarte mari griji pentru părinții și cei dragi care sunt mai in vârsta din cauza acestui virus, ce aș putea să fac să nu mă mai gândesc la asta?

Bună, Daggsvs!

Aceste gânduri sunt împărtăşite de mulţi care sunt conştienţi de situaţie şi care au persoane dragi de care sunt izolaţi sau cu risc. Sunt gânduri normale, care arată iubirea şi grija ta şi faptul că le doreşti sănătatea şi binele.

Când încercăm activ să nu ne mai gândim la ceva, această atitudine de fapt face gândul respectiv şi mai evidenţiat. Este clasicul exemplu: te rog ca pentru următorul minut să nu te gândeşti deloc la un elefant roz... fii foarte atent să nu te gândeşti cumva la un elefant roz! La ce te-ai gândit în acest minut?

În schimb, ceea ce se poate schimba este raportarea ta la aceste gânduri, ca să poţi lua ce este bun din ele (grija te face să respecţi regulile de prevenţie şi poate să îi ajuţi pe cei dragi de la distanţă cu informaţii la care nu au acces, de exemplu). Ajută şi păstrarea legăturii prin telefon sau online, chiar vorbind despre altceva, ce aţi discuta de obicei.

Ca gândurile să nu devină o povară, poţi exersa să devii conştient de ele fără a te lăsa copleşit. Dincolo de faptul că semnalează nevoia de a fi atenţi cu sănătatea, gândurile sunt, de fapt, doar nişte produse ale minţii noastre. Un exerciţiu ar fi să îţi iei câteva minute în fiecare zi, în care să îţi observi doar aceste gânduri. Imaginează-ţi că eşti în tribune la o cursă de alergări, iar fiecare gând al tău (despre orice) este o inscripţie pe tricoul unui alergător. De câte ori ai un gând, imaginează-ţi-l pe tricou şi priveşte-l cum vine, trece prin faţa ta, apoi pleacă mai departe. Această practică te va ajuta nu să faci gândurile să dispară, ci să le poţi primi şi lăsa să plece fără să devină prea mult. Cu timpul, dacă repeţi acest tip de exerciţiu, va deveni mai automat.

Multă sănătate ţie şi celor dragi!