Habar n-am ce-i cu indragostitu dar am vazut intrebarea deci am de scris ceva. O singura data in viata am fost atrasa de un baiat in sensu acela, si aveam vreo 11 ani, era desigur o "celebritate" si apoi cand a aparut "partenera" incepusem sa am tot felul de ganduri de cum "le voi distruge viata". Sunt genu de om care nu ma uit oriunde, ce "ajunge la mine e sfant pentru mine". A2a oara era un coleg care a facut o faza, au fost mai multe motive sa gandesc asa. Cu trecerea anilor, nu am mai simtit asa ceva niciodata, doar unele "chefuri" si indrazneam ganduri cu ceva (persoane din alea de nimic) care ii stiam ( imi permiteam ca nu se luau de mine ).
Nu pot sa zic acum ca ar fi fost vreodata un baiat real in viata mea sa "imi placa", indragostita e un cuvant prea mare.
Ceea ce mi se intampla e ca si cum dzeu m-a facut ocazie pentru profitori traind in pedeapsa. N-am avut niciodata o interactiune cu un baiat real, au trecut anii.
Eu am blocaje la straini, nu pot gandi asa. Si cand face o faza urata mi se scarbeste. Dar vorbesc eu, cei din juru meu de obicei se comporta urat.
Asa a patit si iubitul meu cand ne-am cuplat. Avea 19 ani. Acum suntem de 6 ani impreuna . Eu zic ca e un semn bun.
nikol întreabă: