Să îţi dau un exemplu, EU.
Acum doi ani în urmă, am cunoscut o fată. Nu am fost niciodată o persoană timidă, dar în prezenţa ei eram o epavă.
Nu puteam scoate o propoziţie pe gură, fără să mă bâlbâi sau să mă înroşesc. Sau să mi se schimbe efectiv vocea.
Aşa că, câteva luni am preferat să o evit, să evit orice contact direct cu ea.
Dar degeaba, de fiecare dată când ne vedeam ne priveam lung, ne zâmbeam. Într-un final ea şi-a dat seama (sau a sperat, a avut impresia că o plac) şi a făcut primul pas.
Da ştiu, foarte macho din partea mea, să vină fata la mine.
În fine, în concluzie, dacă un băiat e enervant de timid cu tine, îi placi şi nu vrea să se facă de râs.
Povestea mea are şi un final fericit, sunt până şi în ziua de azi împreună cu acea fată. Congrats me.
(Cât faţă de celelalte fete, mă comportam normal, degajat. Pe unele le ignoram, unora le spuneam "what's up dude")
Eu de exemplu. Cand imi place de o fata, incerc mai tot timpul sa stau in preajma ei, sa ii atrag atentia. Dar am emotii si ma cam fac de ras. Uit ce vreau sa ii spun, in momentul cand stau ce ea, si nu imi iasa nimic. Cu restul fetelor am curaj maxim. Nu imi e rusine, nu nimic. Doar cu fata de care imi place am emotii, sunt rusinos si toate astea pentru ca e speciala pentru mine. Cam asa ar face un baiat timid
anonim_4396 întreabă: