| petro313 a întrebat:

A fost odată un băiat

Ce era cam supărat,

Doar o fată el iubea

Şi in gând el işi zicea:

Te iubesc aşa cum pot,

Te iubesc aşa cum ştiu,

Te iubesc aşa cum vreau,

Te iubesc aşa de mult

Incât aş vrea ca să mă-npuşc.

Aş vrea să plec

Şi să mă-nec

In lacrimi şi in plânsete,

Să uit de râsete.

Să uit de tot

De timpul trecut... fără niciun rost

Să uit de mine

Şi să ştiu numai de tine.

N-am curajul să o fac

Pentru că am să mă-mpac

Cu gândul care a trecut

Pe care ştiu

Că n-am să-l uit.

Nu am să-l uit

Pentru că n-aş putea

Să uit cum a fost dragostea...

Să uit de timpul

Care m-a marcat,

Sa uit de treapta care am urcat.

Inspre tine am vrut să ajung,

Ca să nu mă văd murind.

Te iubesc pentru că ma iubeşti,

Pentru că tu mereu imi zâmbeşti,

Mă faci ca sa ma simt

Cu caţiva ani intors in timp.

Şi acolo eu te văd,

De iubit tot te iubesc,

Parcă aş ştii ca tu imi vei fii

Persoana pentru care aş mai trăi.

Nu contează dacă tu

Imi vei spune "nu"

Tot la tine am să ţin

Iar la tine am să vin.

Am sa vin ca să mă rog,

Sa ma crezi ca n-aş putea

Fără tine să traiesc,

Pentru că,

Doar pe tine te iubesc.

Iulia şi Petronel,

O iubita şi un iubiţel,

Se iubesc atât de mult,

Chiar dacă

Pentru ei, zic unii,

E prea mult.

Mi s-a spus de multe ori,

Să te iubesc pân' ai să mori

Să te iubesc că tu o meriţi,

Spune-mi că şi eu te merit

Spune-mi tu că mă iubeşti,

Că fără mine,

Nu mai poţi să mai trăieşti.

Asta ştiu că e aşa,

Dar nu poţi ca să mi-o zici

Te impiedică ceva,

De parcă ar fi

Un lan plin cu urzici.

Ştiu că tu vei putea

Să treci peste asta

Şi ai sa vii ca să imi spui,

Ca n-ai putea ca tu sa pleci,

Fara mine alături

De tine...

Hai vino cu mine,

Ca n-aş putea să te las aici,

Hai vino să plecăm departe

Fără să ne uităm in spate.

Să nu regretăm nimic,

Căci ştiu că tu de mic,

Mai iubit atât de mult,

Incât ai vrea să te sărut.

Am facut-o

Am plecat,

In spate nu ne-am mai uitat

Şi nu am regretat.

Acum e aşa cum ne-am dorit,

Singuri si legaţi

De o iubire,

Fără de sfârşit.

Acum nu mai plang

Aşa cum o făceam mereu,

Mă simt implinit,

Râd... zâmbesc...

Alături de tine...

Numai pe tine...

Te iubesc...

Acum nu ne mai ferim

Aşa cum o făceam in timp

Acum e bine şi frumos,

Plăcut...de neuitat...

Ţi-o spun mereu,

Tu pentru mine eşti sufletul,

Ochiul ce plânge mereu,

Lacrima ce ingheaţă in mine,

Tristeţea pleacă din mine

Atunci când te ştiu alături

De mine...

Iţi simt buzele cum tremură,

Cum plâng,

Cum ştiu că fără mine

Se pierd,

Se uit in tristeţe,

Se ineacă in lacrimi,

Se zbat sa trăiască alături

De mine...

Se uită in cer

Şi vede o luna

Departe...plecată...

Dar nu uitată.

Mă vede pe mine

Cum stau in durere,

Cum lacrima-mi curge

Uşor pe obrazul,

Menit să primească

Durere uitată,

De lacrimi marcată.

Cu răni in inimă,

Cu lacrimi pe obraz

Am stat...am răbdat,

Şi mereu am incercat

Să mă apropii sa fiu

Iubit...plăcut...

De tine...inger curat

In suflet şi-n inimă,

Păzit de mine, de neuitat.

Mă vezi curat in ochii

Scăldaţi intr-o mare de lacrimi,

Au plans şi ei odată cu mine,

Nevrând sa ma lase

Să te iubesc numai eu,

Pe tine…

Durerea mi-au smuls-o

Nevrând s-o simt numai eu,

Au dus-o departe,

In locuri sacre,

Unde numai Dumnezeu,

Păzeşte şi ştie mereu,

Ca tu... Iulia inger pe pământ,

Ai să-mi fii mereu in gând.

Mă văd alături de tine,

Cum mâna-mi strangi de iubire,

Nevrând s-o laşi să te atingă

Pe buzele reci,

Lipsite de căldură,

De vorbe plăcute,

De atingeri furate,

De nimeni... uitate.

Un pas eu il simt

Cum cade-mi pe suflet,

Cum plânge cu lacrimi de gheaţă,

Cum cade plutind in durere.

Il văd aplecat inspre mine

Cum plânge in pumni,

Cum face la fel ca şi mine,

Se rogă să-l las

Să plece departe,

Să nu regrete,

Să nu se mai uite şi-n spate.

Iulia o spun sincer si plăcut

Niciodată nu am să te uit

Chiar daca tu cu piciorul imi vei da,

Cu scuipat mă vei scuipa

Şi in mine vei arunca.

Pentru mine tot TU vei fi,

Persoana pentru care aş şi muri,

O spun din inima,

Cu lacrimi scris acolo sus,

Cu lacrimi scris peste obraz

Ce-au curs lasând in urma lor

Tristeţe plină cu amor.

Curaju-mi sporeşte,

Din plâns

Ea nu se opreşte;

Doreşte ca lacrima-i să zboare,

Să plece departe,

S-o lase in pace,

Să nu se intoarcă,

Sa stea acolo... uitată

In intuneric...

Să nu se mai ducă la nimeni

Pentru că s-a vărsat destul,

De la mine…

Au curs râuri de...

Durere innecată

De mine aratată

In lumea

Intreagă... uimită...

Şi de nimeni uitată.

Nu s-a uitat primul sărut,

Ăsta se numeşte furt,

Se numeşte dragoste,

Puritate si simplitate,

Lucruri,

Ce numai la tine se pot gasi,

Un mare calibru

De... iubire fara de

Sfarşit...

Te văd cum plângi şi tu,

Cum nu vrei să te opreşti,

Cum eşti tristă,

Aşa nu erai...de mică.

Ai inceput să mă iubeşti

Iubind ai inceput să şi trăieşti,

Frumos...plăcut...

Aşa e bine.

Cu lacrimi in ochi

Să nu te văd,

Pentru că ştiu cum e să fii,

Ca mine...

Inima-mi pleacă spre tine,

Lasând in urma durere,

Persoana ce plânge cu mila,

Că sufletu-i cere

Un zambet furat,

Numai,

O mângâiere...

Cu-n glas uşor ea ii şopteşte

Să nu o lase ca să plece,

Să nu se ducă-n intuneric,

In locuri negre si pătate

De lacrimi multe,

Neuitate...

Suspin si mult am să mai răbd

Că nu ştiu când am să te văd,

Imi pare rău că nu te ştiu

Aici...in sufletul meu,

Pustiu...

E gol, e trist, e-nnorat,

Dar măcar el e curat

Nu-i ca altul vesel şi senin,

Inauntru plin cu mult venin.

A mai trecut o zii

Fără ca tu să-mi vii

Să-mi spui şi să-mi arăţi cinstirea,

Ce-o porţi pentru mine,

Iubirea...

Am sa aştept până atunci

Poate n-o să le arunci,

Să le ingropi in lacrimi,

Plânsete şi suferinţă

Cuvintele-mi calde,

De mine rostite,

De numai de tine,

Indrăgostite...

Iubirea o vreau de la tine,

O dragoste pură, fără cuvinte,

Nu multe mai cer de la tine,

Doar lacrimi ascunse,

Aşa cum erau şi ale mele.

Lacrima vreau să se şteargă,

Să nu se mai lase vărsată,

Să nu se mai ştie de ea,

Să plece departe ca şi tristeţea,

Să uite de noi,

Să plece şi pe la altul

Să vadă şi el aşa cum a fost,

Cum a trecut timpul,

Fără niciun rost.

S-a scurs ca nisipul dintr-o clepsidră,

Uşor, lin dar foarte sigur

Lăsându-ne să stăm in suferinţă,

Uitând chiar şi de credinţă.

Dar lasă-mă să plâng,

Să uit de totul in tristeţe,

Să arunc ce nu e bun in gând,

Să păstrez ce am ca zestre.

Lasă-mă să vin

Să-ţi arăt un plâns de iubire,

Să-ţi arăt lacrima ce-a curs pentru tine,

Lasând in urmă,

Doar amăgire...

Nu plânge,

Nu face la fel ca şi mine,

Nu sta inchisă in tine

Caci viaţa e scurtă,

Dar de multe ori,

Plăcută…

Imi pare rău

Că viaţa nu ştiu

Să mi-o trăiesc

Imi place să sufar in mine,

Să plâng alături de tine,

Să fac totul

Doar pentru tine...

Asta o spun că te iubesc

Că fără tine nu pot să mai trăiesc

Fără tine,

Alături de tine,

Doar pe tine,

Te iubesc.

Nici cuvinte nu mai am

Ca să pot să iţi arăt,

Iubirea ce o port in suflet,

Până nu am să mai pot.

Pentru tine m-am rugat,

Dragoste ţi-am arătat,

Impliniri nu am avut,

In eşecuri nu am crezut.

Nu am crezut…

Şi bine noi am şi făcut

Am rabdat zile săptămâni,

Ca să ne vedem la luni;

Nici atunci nu e aşa,

Cum ar fi dorit inima mea,

Cu capul in jos imi stăte-ai,

De privit nu ma priveai,

Nici dragoste nu-mi arătai;

Stăte-ai şi doar te gândeai.

Plângeam in faţa ta

Te imploram să mă priveşti,

Şi incă o data,

Să te mai gândeşti

La persoana de mine,

La timpul pe care-l plângeam

Şi numai la tine,

Stăteam,

Mereu ma gândeam.

Aici e alegerea ta

Dacă imi vei spune "da"

Dacă mă vei accepta

In sufletul şi-n inima ta.

Eu doar atât aş mai vrea

Să te ştiu lângă inima mea,

Alături de mine,

Iubita mea... Iulia...

Şi iarta-mă te rog,

De ţi-am greşit,

Sufletul dacă l-am amăgit.

Pe lacrimi aş vrea să le uit,

Să nu le mai simt pe obrazul

Menit sa primească,

Numai iubire

Mărească...

Din cer iubirea să fie furată,

Mie in ogradă aruncată,

S-o văd cum vine la mine,

Să-mi spună să nu uit niciodată,

De tine...

Niciodată n-am s-o fac,

Drumul bun mi-ai arătat,

De cel rau cu uşurinţă

Mai indepărtat.

Pentru asta te iubesc,

Pentru tine mai trăiesc

Iar cu tine in gând, mereu

Mă trezesc.

Şi spune-mi te rog de ce oare,

Inima mea numai pe tine te are,

De ce gândul şi lacrima-mi zboară

Dar nu aş vrea să te doara.

Şi iarta-ma că iar am să plâng,

Mă simt ca o frunză in vant,

Mă simt a fi atât de ciudat,

De multe ori cu degetul arătat.

O iubire eu mai am

Nu mă lasă să ii vin

Dragoste ca să ii spun,

Ca pe ea o am in gând.

Şi aş vrea ca ea să ştie,

Tu eşti pentru mine totul,

Dragostea ce mă ajută

Să câştig mereu in lupta.

Eu pe tine te iubesc

Şi la tine ma gandesc

Noapte, zi fără oprire,

Nu te gândi la amăgire.

Tu eşti pentru mine totul,

Soarele ce mă-ncălzeşte,

De iubit nu mă opreşte,

Iar de rau ea mă fereşte.

Imi place să te iubesc,

Numai la tine să mă gândesc,

Pentru tine mai zâmbesc

Doar pentru tine mai trăiesc.

Te iubesc e simplu spus,

Dar nu mulţi o inţeleg,

Vorba mea ce m-a marcat,

Până-n cer m-a ridicat.

Şi aş vrea ca să inchei,

Dragostea tu să mi-o iei,

Să n-o uiţi aşa uşor

Până când nu am să mor.

Să nu uiţi că eu am plâns,

Multe lacrimi sau mai scurs,

Pentru tine dragostea

Doar pentru tine Iulia.

Şi aş vrea ca să-ţi mai spun

Fără ca să mai clipesc,

Dragostea-mi ce-ai fost mereu,

Eu pe tine TE IUBESC...

... IuLiA...





Dacă ai simţit ce am simţit şi eu…

Iubeşte mereu...





E FACUTA DE MINE. Are 398 de versuritongue CUM VI SE PARE?

4 răspunsuri:
| valy a răspuns:

Mistohappy

| marrr a răspuns:

Nu stiu, chiar de la cateva versuri mi-a pierit pofta de a mai citi pentru ca se repeta aceeasi idee de iubire de nenumarate ori. Daca vrei sa faci o poezie, fa-o, dar ca lumea. Nu conteaza cate versuri are, nu conteaza daca vrei sa-l dai jos pe Eminescu. Citeste tu "Luceafarul" de Mihai Eminescu sa vezi o arta. Nu iti cer sa faci si tu la fel ca el, dar macar ca model trebuie sa-ti alegi pe cineva daca vrei sa incepi sa scrii. Citeste si inspira-te, fura cate putin din inteligenta lui Eminescu, de la alt autor fura profunzimea, comparatiile, expresiile si ai sa vezi ca vei progresa.
Sincer, poezia ta e draguta, dar nu atinge nicio limita. poate ca e doar prea lunga, atat de lunga incat dupa primele 20 de versuri te plictisesti de ea din cauza repetiei de cuvinte.
Cum am mai zis, poti face o poezie si de doua strofe, dar daca sunt frumos facute, iar cuvintele danseaza unele cu altele iti e drag sa citesti o poezie si de zece ori, ca tot nu te saturi. Uneori aveam impresia ca suna a versuri de manea.

| Annye_2425 a răspuns:

Dragutsa da n am avut rabdare sa o citesc pana la sfarsit
ai scris cam cracanatlaughing

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Fara numar.