Ați simțit vreodată ca odată cu plecarea unei persoane iubite din viața voastră, parca totul începe s-o ia razna?
Am 19 ani, am iubit aceeași fata timp de 3 ani de zile, același chip minunat, același caracter care m-a atras enorm, același vis, caci vedeam in ea propriul meu vis: Dorinta mea de a avea o familie, o familie alaturi de ea.
I-am iubit defectele, calitățile, am iubit ființa ei.Am iubit-o așa cum era, caci era a mea.
Din păcate cu doua caractere total diferite, iar lucrul asta ne-a adus multe probleme. La început totul bine, cum se întâmpla in fiecare relație... Apoi totul a luat-o razna. Certuri zilnice, gelozie foarte mare din partea mea căci a fost, si este in continuare, o fire care depinde de prieteni, o fire care trebuie sa aibe in permanenta pe cineva aproape. Si sincer va spun, eu n-o aveam decât pe ea...si eram cel mai fericit om, era suficient. Nu am încercat s-o schimb, deși sufeream si ma durea, nu înțelegeam c-o fac in zadar. Căci eu ma supăram, apoi se supăra si ea, si ma trezeam tot eu ca ii cer iertare... De ce? Pentru ca ma îngrozea lipsa ei.
Din septembrie anul trecut până in prezent, am fost plecat intr-o altă țară străină. Vreau sa va spun ca a fost cea mai grea perioada a vieții mele, plecat sa muncesc, am avut probleme si cu munca, si cu familia. Si probleme foarte mari si cu ea. Nu dormeam noptile si obisnuiam sa scriu poezii ( asa cum obisnuiam sa-i scriu si ei ), fumam extrem de mult si multe alte lucruri... De ce? Pentru ca, nu cred, ci sunt sigur ca m-a inselat. Caci treceau zilele. Dumnezeule, cred ca si săptămâni..Si nu primeam niciun semn de la ea. Ma ignora pur si simplu. Simțeam ca înnebunesc, aveam atâta nevoie de ea in perioada aia de rahat prin care treceam, si ea.ea uita ca exist.
Imi umpleam nopțile cu lacrimi, lacrimi de durere. Ea era puterea mea, sprijinul meu...a plecat ea, am rămas fara nimic. Am plâns atât de mult si am suferit atât de mult de pe urma indiferenței, încât acum, parca nu mai am lacrimi sa plâng. As vrea s-o fac si pur si simplu nu mai pot.
Acum stiu ca a avut parte de altii. Stiu ca și-a dorit sa ma înlocuiască, in vederea ei nu am fost suficient de bun pentru ea. Și stiu ca a reusit s-o facă.
Vreau sa rup orice legătură cu ea, caci presimt ca ma va căuta iarăși.
Problema este ca sufăr in continuare pentru ca in continuare o iubesc mult si in același timp mi-e scârbă de ea...si nu înțeleg cum dracu' vine asta.
Macar un sfat, cum as putea trece mai repede peste?
Si va mulțumesc pentru răbdare, in caz ca ați ajuns aici...

De multe ori iubirea si prostia nu sunt despartite decat de un fir de par. Esti sigur ca la tine, acum, este vorba de iubire?

Ai dovezi sigure ca te-a inselat? Daca ai aceste dovezi, las-o si gaseste-ti o fata care sa-ti fie fidela si sa te iubeasca cu adevarat.

O iubesti, dar iti e si scarba de ea pentru ca te-a dezamagit. E aiurea, te cred! Dar vezi, de asta nu e bine sa iti pui toata iubirea intr-o singura persoana. Nu zic ca trebuie sa inseli, dar e bine sa ai si prieteni, sa ai si o viata separata de ea. Ea si-a dorit asta si tu nu i-ai prea respectat dorinta. Gelozia ta nu i-a dat libertate. Tu esti convins de faptul ca ea te-a inselat. Dar ai vreo dovada? Te-ai gandit ca poate e doar in mintea ta acest lucru?

Tu nu o iubesti, tu esti dependent de ea!

Cum sa treci peste? Fa-ti prieteni, iesi cu ei, cunoaste oameni noi...si incearca sa te vindeci de gelozie si de firea ta dependenta

Inainte de a discuta despre ruptura cu ea, parerea mea e ca ai o alta problema, personala, la care trebuie sa lucrezi (nu zic sa o "rezolvi", pentru ca nu se face dintr-un gest, ci e un proces mai lung).
Ai o problema cu tine insuti:
"gelozie foarte... o fire care depinde de prieteni, trebuie sa aiba in permanenta pe cineva aproape".
Trebuie sa lucrezi cu gelozia, cu echilibrul dintre singuratatea ta si apropierea sociala (e nevoie de ambele in proportii egale - trebuie sa inveti sa fii singur si sa te bucuri si de asta).
Poate ca esti si posesiv.
Nu te "scirbi" de o femeie la care ai tinut. Probabil ca si-a facut si ea un calcul omenesc "conflicte, gelos... Nu, nu merita!".
Toate se rezolva, pentru ca ai doar 19 ani si stii sa pui cratimele.
Lucreaza la maturizarea ta, la o mai buna armonie intre aspectele vietii tale si accepta sa dai indepenta si respect partenerei oricare va fi ea.
Astea nu sint critici. Toata lumea trebuie sa dea socoteala de lucrurile astea in viata.
Societatea româneasca mai este si un mediu puternic misogin. Nu spun nicidecum ca e cazul tau, dar asta ne-a influentat pe toti.
Asta e parerea mea si nu am pretentie sa-ti pese de ea. Daca am parut a fi mai critic, nu e pentru ca as avea vreun cistig personal.
Succes!
P.S. Da, pare-se ca aceasta legatura e compromisa (din motivele enumerate) si nu merita continuata. Riscul e prelungirea suferintei.

Stiu cum e... . Dar gandeste asa: ai facut tot ce ai putut, ai apreciat-o, ai iubit-o, ai incercat. Dar exista o limita si nu are rost sa te injosesti indiferent cat ai tine la ea. Stiu cum e sa ai sentimente de iubire si ura in acelasi timp si crede-ma, daca nu e vina ta nu are rost sa suferi. E greu sa renunti dupa ce te-ai obisnuit cu o persoana si ai trait multe momente langa ea. Dar amintirile raman si trebuie sa te bucuri de ele. Incearca sa-ti schimbi ritmul de viata, sa faci alte lucruri care sa te tina ocupat si sa-ti atraga atentia. In nici un caz nu te baga intr-o alta relatie, nu acum.

De exemplu eu pentru a trece peste, m-am concentrat pe invatat si s-a dovedit a fi cel mai bun semestru la facultate. Sufeream pentru el dar ma bucuram ca macar pe plan scolar imi mergea foarte bine. Si asta mi-a dat satisfactie si rabdare sa indur restul. Trebuie sa ai incredere in tine si sa stii ca o sa fie bine. Spor.

Ai un caracter prea slab, sa depinzi asa mult de o persoana care nu da 2 bani pe tine ( ai zis ca ai fost plecat si nici nu dadea semn de viata cu saptamanile). mai maturizeaza-te mental ca daca o sa fii asa toata viata o sa te spanzuri sigur la 30 de ani. viata e grea omule, daca acum te simti asa ce faci cand o fi si mai greu? numai pune totul la suflet ca o sa dai intr-o depresie frumoasa.

Frate vreau sa incep in a-ti spune ca esti bun, foarte bun. Se vede ca ai sange de artist. Mi-ai transmis starea pe care o ai, si mie imi venea sa plang cum ai descris. Stiu ce inseamna, si eu am trecut pein asa ceva. Asa ca te pot ajuta. Iti dau cheia pentru a scapa de tristete. Este un articol catre un pshiholog pe care il indragesc foarte mult si m-a ajutat sa trec peste diversele mele probleme. http://www.nlpmania.ro/......15-minute/