Acum 3 ani am cunoscut un baiat de la sute de km departare care avea sa-mi dea peste cap toate ideile, toate perceptiile despre lume, despre viata, despre mine. Am gasit in el tot ce cautasem vreodata, dar eram constienta ca nu putem fi impreuna. Ne-am intalnit de cateva ori si n-as putea sa va descriu cat m-am apropiat de el. Mi-a fost sprijinul cel mai mare cand nu mai era niciun prieten aici, cand nu aveam pe nimeni alaturi, cand ma simteam rau sau aveam orice fel de problema. A devenit ingerul meu.Pana azi. S-a indragostit de cineva de acolo si nu-l judec, nu-l acuz. Mi-a facut sufletul in mii de bucati in cel mai prost moment din viata mea. Incerc sa merg inainte si nu gasesc nicio cale de a evada din situatia asta. "Prietenii" n-au fost niciodata un sprijin pentru mine. M-a acuzat ca l-am retinut aici, dar cred ca in adancul sufletului, niciodata nu si-a dorit sa renunte la mine. Am facut-o eu aseara pentru ca nu mai suportam afectiunea pe care mi-o dadea cu portia efectiv. Dar mai mult decat atat, nu suportam sa sufere din cauza mea. El e bine si ma bucur ca a gasit pe cineva care-l merita, dar eu? Ma simt prizoniera sentimentelor mele si nu gasesc nicio cale de a evada.In mijlocul problemelor, nu reusesc sa ies la suprafata fiindca nu am sprijinul nimanui si e tare greu acum. va rog, nu va bateti joc si nu postati raspunsuri rautacioase. Nu de asta am nevoie

Tu suferi din lipsa unor prieteni adevarati care sa iti fie alaturi la greu. Stiu cum este deoarece am trecut si eu prin asta si presupun ca toti am avut astfel de momente sau asemanatoare. Sunt diverse metode de a trece peste aceste "obstacole" din viata noastra, insa este important sa stim cum si sa ne pastram o gandire pozitiva. Daca vrei iti voi da un mesaj privat cu adresa mea de e-mail si daca doresti sa vorbim ma poti contacta.

Ce traiesti tu e unul din efectele unei relatii la distanta, dar cred ca voi nici nu ati incercat sa fiti cu adevarat impreuna, iar o fata puternica lupta mereu pana ceea ce-si doreste. tu ai avut curaj sa-i spui cat de mult tii la el si cat de mult inseamna pentru tine? pentru ca e inutil sa te plangi pe TPU in loc sa-i spui lui ceea ce simti.

Prin ce treci tu...am trecut si eu si inca nu-s complet vindecat,si probabil ca nici nu voi fi vreodata, pentru ca tot timpul va ramane ceva acolo.e greu pana vei cunoaste pe cineva, e adevarat ca dureaza, ca nu poti sa ei p primul om de pe strada dar incet incet va fi mai bine.imi pare foarte rau pentru tine ca stiu ce simti acum stiu ce iti imaginezi,stiu ca ai fi vrut sa faci in alt mod, ca poate era mai bine sa nu va fi cunoscut sau alte multe ganduri, pentru ca stai doar ingandurata si gandesti si te consumi.imi pare sincer rau! nu e cineva care te poate ajuta, te poti ajuta singura poate stand la distanta de el de tot. fara sa comunici fara nici un fel de contact cu toate ca ai vrea sa-l auzi sa vb cu el uneori.nu mai stiu ce sa mai zic, sunt multe de zis si in acelasi timp putin!

Cea mai simpla solutie ca sa-l uiti e sa iesi cu altul, chiar daca numai ca amic, macar sa-ti distraga atentia.

Trec prin ceva asemanator, si stiu cat de mult doare ai nevoie de prieteni, bazeazate pe ei.

ps: as vrea sa putem discuta mai pe larg...dar pe privat...