Acum ceva timp v-am spus povestea mea:sunt nevoita sa renunt la iubitul meu de 8 luni deoarece parintii nu imi dau voie sa am prieten, desi am 18 ani.la rugamintile voastre am revenit sa va spun cum s-a finalizat.
relatia noastra s-a incheiat
nu a mai vrut sa continuam, deoarece parerea parintilor a ramas aceeasi.nu am putut ajunge la nici o intelegere cu ei.
am pierdut fiinta pe care o iubesc mai mult decat pe mine.nu stiu cum va fi viata mea de maine inainte, stiu doar ca sufar ingrozitor. mi-a s-a fixat in minte cuvintele lui, care imi sfasie sufletul:"ar fi trebuit sa ma opresc de mult(se referea la noi). imi pare rau ca am fost impreuna.eu am vrut sa fiu cu tine, nu cu tatal tau!"
saptamana viit am examenul de admitere la fac si nu ma pot aduna deloc.trebuie sa ma mobilizez, insa nu stiu cum.plang incontinuu si in minte am decat amintiri cu noi si fata lui care imi zambeste, ochii lui!
nu a mai vrut sa continuam, deoarece parerea parintilor a ramas aceeasi.nu am putut ajunge la nici o intelegere cu ei.
Sincer imi pare rau, dar trebuie sa te aduni, sa rezisti, iar daca iubirea voastra a fost puternica, cu siguranta soarta va va pune din nou fata in fata.Nu inteleg pornirea parintilor poate daca imi dai niste detalii, trebuie sa se bazeze pe ceva, cred, dar totusi atata timp cat esti majora, chiar daca nu essti inca independenta ai dreptul si libertatea de a iubi si de a fi iubita de oricine consideri tu ca ti-ar face bine. Din punctul meu de vedere chiar daca cuvintele sunt dure si dureroase si cred ca nu le meritai, prin ele el a aratat cat de mult sufera ca nu te mai are si cat de mult de iubea(parerea mea). Consider ca si pentru el a fost dureroasa despartirea si nu cred ca ar trebui sa-l judeci pentru acele cuvinte, gandeste-te tu ce ai fi spus sau facut in locul lui.Iti doresc multa bafta si te rog sa te linistesti pentru ca cei ce dau iubire o vor primi inapoi, iar daca acum acest lucru a fost impiedicat de parintii tai, va trece timpul si nu vor mai putea si nu vor mai avea cum sa-ti influenteze deciziile si viata personala.In vederea admiterii gandeste-te ca este viitorul tau in joc, chiar daca te inteleg cat de greu iti este incearca sa te debarasezi putin cate putin de aceasta iubire interzisa, poate cu ajutorul prietenilor te vei mai linisti.Incearca sa faci multe lucruri diferite care sa te retina sa te gandesti numai la el."Plansul" eu il consider o descarcare, doar sa te gandesti foarte bine care iti sunt telurile, sa nu dai intr-o depresie si sper sa nu ca din cate vad esti o fata isteata, vei sti cum sa treci peste.Mai mult decat vbe si incurajari noi nu putem sa facem, tu si cei din jur te pot linisti mai mult si mai bine.Succes la admitere, iar daca va este sortit sa fiti impreuna veti fi oriunde si cu oricine nu va vrea asta.Grija de tine.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Buna, eu cred ca tu nu trebuia sa renunti la el, sincer.
Odata ce esti majora poti lua singura propriile decizii, fie ca depinzi financiar de ei sau nu.Pana la urma e viata ta si sentimentele tale si nimeni nu poate comanda, fiecare in viata alege ce vrea si pe cine vrea...
Stiu si eu ce mult doare despartirea dar sa stii ca in viata trebuie sa lupti pentru. ceea ce iti doreste fie ca trebuie sa te impiedici de obstacole si probleme, risca.
Poate va veti impaca, dar daca v-ati iubit si poate inca va iubiti, trebuia sa nu renunti nici tu, nici el.
Parintii vor numai binele copiilor, dar nu se gandesc ca au fost si ei tineri si sunt multe cazuri in care parintii isi baga prea mult nasul in intimitatea copilului lor.
DECI... ori incerci sa vb.cu el sau cu parintii tai sa accepte relatia, poate va veti impaca si va fi totul ok, daca nu atunci treci mai departe si incearca sa fi tare. Iubeste pe cine vrei ca oricum ei raman parintii tai si sigur te va ajuta in continuare, insa tu ai ramas acum cu un gol in suflet si o durere imensa si vezi. ce ti-e si cu parintii astia, te inteleg perfect ca am trecut prin ce treci tu, doar ca eu am luptat si am castigat.
Răspunde
Dupa cate am citit (si in celalat mesaj si in asta), am impresia ca parinti tai sunt prea protectori si prin asta iti fac numai rau. Sotia mea a fost crescuta de bunici si ei au fost foarte exigenti cu ea si din cauza asta a ajuns sa faca greseala sa se incurce cu cine nu trebuia (nu cu mine, cu cel dinaintea mea 
).
Ce poti face tu? Un singur lucru, trebuie sa devi independenta financiar de ei, ceea ce iti va fi foarte greu. 
Daca nu poti face acest lucru, ma tem ca te voi vedea si dupa terminarea facultatii in aceeasi situatie, sa mergi la lucru si de la lucru acasa, si parintii sa te cheme la ora 22 sa intri in casa...
Domnul sa fie cu tine!
Nu pot sa fac ce vreau eu.sunt dependenta de ei dpdv financiar.incep facultatea, ma mut in alt oras, nu am de unde sa fac eu bani sa ma intretin, taxe de studii etc.
. plus ca el abia acum trece clasa a12a si nu ne putem muta impreuna, nu ar fi de acord nimeni.suntem majori "cu numele", dar practic suntem niste copii
Sincera tu la 18 ani nu pot avea o relatie din cauza parintilor tai? Daca il iubeai asa mult luptati pentru relatia voastra si nu o terminati. Ai dat dovada de lasitate, scuza-ma nu vreau sa te judec, dar ma trecut prin aceeasi situatie si in ciuda faptului ca sunt minora am continuat relatia si acum suntem foarte fericiti. O zii buna!
Offf... imi pare rau ca sa ajuns aici dar incearca sa te mobilizezi si sa ai grija ce faci la examen...
bafta! si ai grija ce faci de acum inainte. fii tare
Ceea ce au facut parintii tai au facut si parintii mei...Si ma doare enorm, cu toate ca eu am doar 14 ani realizez cat de mult l-am iubit, nu inteleg daca esti majora de ce mai stai dupa pararea lor? Intradevar sunt parintii tai au dreptul la replica dar nu iti controleaza viata, baiatul ala putea sa fie candva sotul tau si tatal copiilor tai caci nu esti departe de intemeierea unei familii si poate voiai ceva serios cu el. Eu in locul tau as trage cat mai tare sa strang bani sa ma mut cu chirie si sa stau pe banii mei cu cine vreau eu si cand vreau eu. Te inteleg ca plangi asa am plans si eu cand ne-am despartit din cauza parintilor mei, si plang si acum dupa 8 luni. E total depasit ce fac ei dar asa sunt unii cam prea protectivi.
Sal...stiu ca e foarte greu sa lupti cu persoanele pe care le iubesti.sa alegi intre oamenii cei mai dragi tie, probabil. dar cu siguranta parintii tai iti interzic asta pentru ca te iubesc si nu vor sa te lase sati distrugi viata.asta cred ei. dar tu incearca sa ai o doscutie cu ei de genul"mama, tata, stiu ca doar incercati sa ma protezati fiindca ma iubiti dar intelegeti ca sunt mare acum nu mai sunt copilul acela de altadata naiv care sa cada in plasa oricui, am o viata pe car vreau sa mi-a traiesc...si doar atunci cand iubesti poti simtii intr-adevar ca traiesti.stiu si va intelg ca imi vreti doar binele dar prin asta imi faeti rau.ma tineti departe de a fi fericita, pentru ca doar cu el pot fi fericita pentru ca il iubesc si ma iubeste.protejanduma in felul asta nu faceti decat sa ma doar s i mai tare. daca credeti ca avand o relatie am sa va uit at intelegeti ca nu e asa pentru ca sentimentele pentru voi vor ramane aceleasi.sunteti parintii mei, dar eu nu am sa fiu mereu doar un copil. vreau sa am o viata a mea, sa fiu stapana pe ea sa simt ca am pentru ce sa traiesc.intelegeti, va rog, ca astfel imi faceti decat rau".
si in ceea ce priveste examenul incearca sa te obisnuiesti cu gandul ca daca parintii tau nu vor intelege tu nu ai sa poti depinde toTA viata de ei si ca trebuie sa inveti pentru a lua o nota mare pentru a intra la o faqlatae buna pentru a avea un servici pe mai departe pentru a te putea intretine pentru a putea sa fi propriata ta spana pentru a avea o viata fericita alaturi de omul pe care il iubesti.
asteapa, o sa vina si vremea in care ai sa fi rasplatita pentru lacrimile sincere varsate. timpul le rezolva pe toate.si cei care merita intr-adevar, cei care stiu sa iubeasca o sa fie fericiti la un moment dat si o sa se bucure ca au plans candva.
asta e parerea mea si am incredere in ceea ce zic.incearca si tu poate si sper ca am preusit sa iti fiu de ajutor.sincer,succes! si drum bun in viata.ai grija, mare grija de tine.
o sa vina si clipa in care ai sa simti ca esti cea mai fericita FEMEIE(spun femeie nu fata) din lume.ai sa vezi.doar asteapta
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
