Acum incepe a treia saptamana de cand ne-am despartit. S-a intamplat dintr-o data, nu dintr-un motiv serios, imi este extraordinar de greu, m-am umilit. l-am rugat sa ne impacam, mi-a zis ca nu mai vrea. e primul baiat din viata mea si cred ca asta face ca situatia sa fie si mai grea. Inca astept sa se intoarca, sunt sigura ca ma iubeste, de asta nu ma indoiesc nicio clipa, sunt cea mai lunga relatie a lui, sau cel putin eram! Am facut greseala de a il obisnui sa il caut eu mereu cand ne certam iar acum de o saptamana si ceva nu i-am mai dat niciun semn, dar inca astept sa ma caute, ma gandesc ca totusi vin sarbatorile si anul trecut le-am petrecut impreuna si sper sa il puna pe ganduri asta. Durerea care o sa o aiba din cauza indiferentei mele credeti ca o sa il faca sa isi invinga orgoliul si sa ma caute? Totusi avem un an si 8 luni in spate! nu stiu ce sa mai cred dar imi este foarte greu!

Esti sigura ca degeaba v-ati despartit? daca intr-adevar il iubesti si el te iubeste. fii sigura ca va impacati :X

Buna, nu ai zis in primul rand cati ani aveti fiecare...
Pai e greu de dat un sfat in situatia ta, adica daca spui ca te iubeste si ca esti sigura ar trebui sa fii la fel de sigura ca si sarbatorile le veti petrece tot impreuna... cred eu, in dragoste nu exista orgoliu, demnitate etc fiindca nu se ajunge nicaieri, cineva trebuie sa lase...
Daca el este o fire mai puternica... inseamna ca tu trebuie sa lasi "iar" de la tine. Insa nu stiu daca e vb de dragoste sau orgoliu aici... sa nu fie probleme mai mari, adica el sa simta ceva mai grav decat o mica pauza.
Poate ca o invitatie la o cafea ca sa vb suna bine si stabiliti exact ce se intampla intre voi si sa rezolvati.
Bafta
O seara placuta!

Nu conteaza anii de relatzie.conteaza cat de mult va iubiti


sfatul meu:nu lasa orgoliul sa distruga o dragoste adevarata daca asta exista... fa u primul pas kuta-l dar fara sa-l rogi sau sa-l implori pur si simplu zi ca ti-e dor de el... zi ce simti si daca te iubeste se va impak cu tine cat mai qrand.:*sper sa va impaktzi

Reiterez ce-a spus gm: Eşti sigură că dintr-un motiv neserios?
Omul ţi-a spus clar că nu vrea.
Ţi-o spun din perspectiva de bărbat care a fost părăsit de una după un an şi 8 luni (tot aşa cea mai lungă relaţie) din motivul că s-a mutat.
Şi totuşi, dacă ar fi fost s-o părăsesc eu şi să mă roage să revin şi eu să spun "nu vreau", apoi trebuie să mă fi supărat destul de crunt că nu stau eu 1 an şi 8 luni cu cineva doar aşa... de dragul de a avea cine să mă ţină de mânuţă.
Mai dă-ne detalii că ceva e şubred în povestioara ta.
Salut.

Ideea este ca ne-am certat dintr-o prostie. dar ma gandesc ca s-au adunat cu timpul si asta l-a facut sa explodeze si sa aiba atitudinea asta. eu am 18 ani iar el 19, acum s-a mutat la faculta in alt oras, cred ca si asta a daunat dar sigur nu e motivul pentru care ne-am despartit. el inaintea mea a mai tinut la o singura fata si ea i-a cam dat teapa! l-a inselat si din astea, dupa ea a pus foarte mult accent pe prieteni, pe iesitul si distractiile cu ei, iar cand am aparut eu s-a mai schimbat, insa acum iese din nou cu prietenii si betii si din astea si imi este foarte frica de asta, ca o sa treaca mult mai usor peste relatia noastra cu ajutorul lor si a betiilor. chiar nu stiu ce sa mai cred, dar eu nu il mai pot cauta fiindca l-am cautat de prea multe ori si cand a gresit el inclusiv, nu mai pot face asta, plus ca am incercat sa il caut atunci cand era recent totul si poate am gresit facand asta atunci si ca nu am asteptat pentru ca m-a refuzat, m-am umilit, plans toate cele, iar acum nu mai pot face asta, decat sa ma mai umilesc mai bine sufar o vreme si trec peste pana la urma. ce ma doare cel mai tare e ca stiu ca ma iubeste, iar eu il iubesc foarte mult si totusi suntem despartiti si sunt oarecum obligata sa trec peste iubirea asta. e foarte dureros gandul ca o sa fiu nevoita sa uit iubirea ce o simt si nu o sa o fac pentru ca asa imi doresc.

Indiferenta doar intr-adevar dar daca e aplicata in cazul in care trebuie. Nu ai de ce sa fii indiferenta pentru ca nu ti-a gresit cu nimic astfel incat sa ii fi indiferenta sa isi dea seama de greseala. Ai facut in schimb bine ca l`ai lasat cateva zile in pace pentru ca baietiilor le ia timp ca sa judece ceva. Ai lasat asa pana s`au linistit apele daca tu il iubesti incearca sa faci primul pas nu neaparat pentru o impacare (daca te simti umilta) ci pentru a rezolva lucrurile ca sa nu ramana cu semn de intrebare totusi e un an si 8 luni nu ai de ce sa te simti umilita o persoana cand face primul pas trebuie apreciata pentru ca gestul ei spune sentimente care inca mai exista. Cel putin asa scapi si de semnul asta de intrebare mare scapi si de confuzie si totodata poate va si impacati. S`ar putea ca si distanta sa fie o probleme el poate se gandeste ca o sa fie certuri intalniri mai rare mult de invatat asta inseamna sa vb mai des la telefon si ii e frica probabil ca nu o sa aiba timp si a ales sa lase lucrurile asa pentru ca asa sunt baietii cedeaza la prima greutate mai usor decat fetele care incearca sa gaseasca si cea mai mica rezolvare eu zic sa incerci sa vb cu el dar cel mai bine ar fi intr-un week cand poate veni in oras si sa va intalniti fata in fata in felul asta ii vezi si expresia fetei si daca e sincer. Sper ca te-am ajutat putin si eu am 18 ani nu am experienta foarte mare dar macar am incercat. eu asa as face daca as fi in locul tau. ai grija de tine pupi :*:*

Da, ma ajuta, ma ajuta foarte mult sfaturile...ideea este ca am facut-o, am incercat sa fac primul pas dar m-a umilit, adica doua zile la rand m-am rugat si am plans pana nu am mai stiut de mine si tot nu s-a lasat convins, bine era recent iar el obisnuit sa il caut probabil s-a gandit ca nu o sa ma opresc acolo si ca o sa mai insist, dar eu ma simt foarte umilita si nu as mai vrea sa il caut, nu eu! plus ca imi este frica sa il caut asa pur si simplu ca sa stam de vorba pentru ca eu imi doresc sa ne impacam si nu sa ramanem amici, adica nu as fi in stare sa fiu amica cu baiatul cu care am dormit de atatea ori si am fost in atatea locuri si i-am zis d atatea ori te iubesc. daca o sa fie totusi definitiv o sa raman si amica cu el la un momentdat, dar nu asa repede pentru ca am impresia ca daca ramanem amici ii usurez situatia si o sa treaca mai repede pest tot. eu inca sper ca indiferenta mea o sa il faca sa se intrebe ce se intampla de nu il mai caut cum il obisnuisem si sa ma caute el. imi este frica sa nu sper prea mult si sa fie prea orgolios si sa nu se intample nimic pentru ca si asta mi-ar rupe oarecum inima. Nu mai stiu ce sa mai cred pe cuvant!

Deci Noname... multumesc foarte mult pentru cartea recomandata. am citit-o, mi-a ridicat moralul extraordinar de mult si daca nici dupa ce am sa urmez sfaturile nu o sa fie ok, oricum sunt covinsa ca voi fi bine si inseamna ca el nu este de mine! iti multumesc!

@Anonim, ma bucur, ca te-am putut ajuta (multumita lui @Just4Fun). Numai bine! Sa ai grija de tine!