Cand te imbolnavesti de asa ceva, nu iti cauti antidot. Iubirea adevarata este coplesitoare, dar tot atat de placuta cand o porti in suflet. In momentele de maxima intensitate a ei, nici nu-ti mai doresti sa treaca timpul. Preferi acea stare pentru totdeauna. In acele clipe totul este frumos, tocmai pentru ca iubirea iarta totul, crede totul, spera totul. Daca apare un antidot, acesta apare desigur din partea partenerului. Poate lua forma unor dezamagiri, a unor gesturi inoportune, sau poate fi generat de cuvinte aruncate care te ranesc. In timp, acest antidot isi face efectul. Pana la trezirea totala la realitate, simti ca permanent cineva arunca cu pietre in tine. Dar nu-ti doresc. Iti doresc sa "suferi" in continuare de aceasta boala, caci este o stare minunata. Sa nu te vindeci niciodata. Sa fii mereu indragostita de iubire. Este suprema traire omului. Nu o pierde.
DaInsa mi-am dat seama ca imi petrec prea mult timp plangandu-mi de mila cand ar trebui sa o tin numai intr-o veselie, asa cum eram inainte.Si cum sunt in prezent.Niciun baiat nu va mai reusi sa ma mai schimbe niciodata
Nu exista un antidot, nici macar trecrea timpului nu poate sterge amaraciunea pe care o simti, dar viata trece peste tine oricum si esti nevoit sa faci salturi silit.In functie de personaliatea fiecaruia se pot "prescrie" retete:o relatie noua sau mai multe relatii, reinceperea relatiei cu fostul, ocuparea timpului cu studiu/job/hobby-uri.
Da...cine nu? a fost... m-am simtit rau, singura, trista mai mereu mai ales daca dau de melodii asa mai de''love''o luam razna. hmm antidotul e Tot ceea ce iti creeaza boala''-IUBIREA:d
Am fost "bolnava de iubire", daca pot sa spun asa.inca sunt. din pacate, nu am gasit antidotul...desi a trecut multa vreme. dar nu am ce face...
de ce? esti si tu in situatia asta?
De cind ma stiu sunt indragostita si sufar din iubire, dar pentru mine asta nu este o boala.Incerc sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta, fie alaturi de cei dragi, fie in singuratate...De fapt,in asta si consta viata:iubesti-suferi-iar iubesti, e ceva firesc.Important e sa nu-ti pierzi speranta, ai incredere in tine si nu uita ca viata e scurta si trebuie traita la maxim!
,,,
am 13 ani si inca il mai plac pe primul meu prieten,,, care probabil nici n-a fost prieten\iubit,,, sincer si acum dupa 2 ani jumate imi mai aduc aminte cu drag de el,, pentru ca a fost primul pe care l-am placut,,, insa nu mai bocesc si din astea,,,
la toti ni se va intampla intr-o zi [de preferabil]
aa si antidiotul cel mai bun,,,, pai sunt mai multe,,, gasesti pe altu,,, sau faci alt ceva care sa nu-ti aduca aminte de el cum ar fi sportul,,, sau iesirile cu prieteni,,, sau in cel mai rau caz,,,[cazu meu ] timpul si rabdarea de a aparea un altul,,,
uff,,,
las,,,, toti trecm prin asta si fiecare simtim la fel important e sa nu fii sad sau sa askulti muzicaa emo kk asta chiar nu te ajuta,, oricum in cele din urma il vei uita
by3:*:* succes :*
Cel mai bun antidot este timpul, odata cu trecerea timpului se vindeca toate ranile provocate de cineva.
Eu am iesit cu alta, chiar daca in "alta" nu vedeam decat o simpla fata. Dar cel putin uitam la mine a mers. Aaa da. si in felu asta am facut-o extrem de geloasa si am facut-o sa vina la mine plangand si spunand ca ii pare rau, bla bla . Eh! ce mai zice-ti de asta?
Just do it!
aaa da. PS. Am invatat o chestie, indiferenta doare cel mai tare!
Orice lucru in lume este trecator... Antidotul meu a fost munca, cariera, studii; si am plecat pentru cativa ani departe de femeia iubita candva, ce astazi o privesc ca pe o iubire neimplina, imposibila. Insa nu m-as intoarce pe vechile carari, nu as mai bate la porti inchise iar, nu-i mai cer iubirea...
Trebuie sa alegi de la viata doar partea frumoasa, iar eu am invatat asta: am iubit. Cand eram tanar fecior...
Cel mai bun antidot e sa uiti, si sa mergi mai departe viata nu sa scurs