Sa o uit? Nup, imposibil asa ceva.
Dupa 3-4 ani, inca imi bantuie zilnic gandurile o persoana.
Insa a fost suficient sa ma impac cu ideea ca nu a fost sa fie, si uite asa, imi vad de viata mea, si nu-mi mai pasa de ea.
Nu. Mi-a fost mai simplu să mă "resetez" eu.
Totdeauna am mers pe ideea că o despărțire trebuie să rămână o despărțire. Nu-mi place ciorba reîncălzită.
Dacă am ajuns la o despărțire, nu mai poare continua să fie "persoana iubită". Chiar dacă tu ești cel părăsit, faptul că ea te părăsește e un argument destul de puternic pentru a trage concluzia că nu te iubește sau nu te-a iubit pe cât te așteptai. Iar în condițiile astea cum poți rămâne "blocat" și să o iubești tu în continuare?
Trebuie doar să te chinui puțin să muți switch-ul de pe emoțional pe rațional. Nu e ușor deloc, dar e cea mai eficientă opțiune în situațiile astea.
Da si a functionat perfect, privind retrospectiv, sper sa nu ma mai indragostesc vreodata e oribil.
Nu chiar, ma gandesc ca nu sunt capabil la modu real sa mentin o relatie, deci vorba aia decat sa ai ceva si sa pierzi, e mai putin dureros sa nu ai nimic. Nu stiu, am vazut famili despartite, cupluri abia casatorite despartite, in plus ma cunosc si nu sunt capabil de resposabilitate, deci relatiile pentru mine sunt un esec, de aici se rezulta ca nu vreau sa indragostesc din nou deoarece nu-s sado-masochist, in plus am realizat ceva, viata nu e invarte doar in jurul femelelor, mi-am dat seama ca mi-am facut o fixatie din a vrea o relatie, doar pentru ca toti cei din generatia mea au, si par ca s-au pus toti la casa lor, dar stii ceva nu-mi pasa, ma simt bine in pielea mea.
Doar că sa mă fac ca o uit. Persoana iubita nu se uita, se lupta pentru ea. Insa daca se încăpățânează, te poți distanta puțin să vadă cum e fara un semn de la tine. Da, e greu, dar asa isi da seama daca insemni ceva si cat.