Am 18 ani si am nevoie de ajutor
. De cand sunt mic mereu am avut numai necazuri din cauza parintilor. La scoala de exemplu mereu cand era o sedinta cu parintii ai mei spuneau numai minciuni se tot baga in discutii care nu trebuia sa se bage si colegii au inceput sa ma urasca. aproape toata clasa isi batea joc de mine timp de 4 ani pana am intrat la liceu. Trebuia sa ascult mereu de ei daca se intampla odata sa refuz gata incepeau sa vorbeasca urat si sa strige. Nu ma lasa sa ies cu colegii daca vruiam sa plec si eu de acasa iar daca se intampla sa ies cu un prieten(el este singuru care il mai am ) si nu le ziceam unde ma duc gata incepea sa ma traga la raspundere ca de ce nu spun unde pelc si chestii. mie nu-mi palce mereu sa dau raportu la toti unde plec sau ce fac eu.Nici prietena nu am avut niciodata tot din cauza lor. m-am saturat sa fiu singur nu am nici frati iar prietenu ala care il am nu ma ajuta deloc(nu e un prieten care sa te ajute la greu si el stie ce parinti am). Odata in viata mea am stat pe strada cu o fata( amica) si nu am spus ca plec iar dupa ce a venit dupa mine si m-a vazut cu ea ca vorbeam gata a inceput sa o intrebe cine iar pe urma mi-a dat o palma peste cap ( asta a fost acum cativa ani). Numai sport. nu stiu ce sa fac sa scap odata de situatia asta am ajuns sa regret ziua incare m-am nascut
Ordonare:
După relevanţă
Problema dureaza de ani buni, deci cu vorba buna nu ii mai poti schimba.
Ia'ti o slujba, pleaca de acasa. Singura solutie.
Răspunde
Te anunt un lucru: esti major, e asa de amuzant ca n-ai descoperit asta inca! Sincer, e si vina ta, putin. Din clipa in care ai implinit 18 ani esti responsabil de faptele tale si nu mai depinzi de parinti. Poti sa pleci de-acasa, fara ca ei sa obiecteze. Iti inchiriezi o garsoniera pentru moment, iti cauti ceva de lucru cu un salariu care sa-ti permita sa te intretii cat de cat ( ca doar esti la inceput) si nu mai ai niciun fel de problema din punct de vedere familial. Partea proasta e ca locuri de munca nu se prea gasesc, chiriile sunt scumpe si din moment ce esti semi-dependent de familie, iti va fi foarte greu sa te acomodezi. Concluzia? Hmm... o tragi tu!
Nu stiu ce intelegi tu prin "libertate", dar cert e ca de asta ai nevoie. Si daca nu de libertate, macar de o minima intimitate. Convinge-ti parintii sa mergeti la un psiholog, faceti niste sedinta impreuna, veti primi sfaturi, etc.
Arata-le chiar intrebarea postata de tine pe TPU, poate schimba ceva in atitudinea lor, e adevarat ca parintii isi trateaza odorii ca pe niste copii si la 40 de ani, incearca sa-i protejeze mereu, insa uneori nu-si dau seama ca trebuie sa invatam din propriile noastre greseli, ca nu vom putea deveni niciodata persoane individuale, stapane pe noi insine, daca ei nu ne lasa sa descoperim lumea, asa cum este ea, buna sau rea.
Iti urez mult succes si sper ca problema ta sa te rezolve, succes, pa-pa!
Offf...grea problema e ca si cum tu nu ai putut sa te bucuri de adolescenta ta, si e rau ca parintii nu te.au lasat sa creasca, sa iti faci prieteni, sa. ti croiezi singur un drum in viata. ei te tine complet izolat de oamenii din jurul tau. si nu e normal asa ceva. tu fiind baiat, sa nu te lase si pe tine sa cunosti fete, sa te distrezi.cu alte cuvinte nu te lasa sa cresti. acum esti major si trebuie sa aiba incredere in tine.parioada liceului trebuia sa fie una frumoasa dar cu toate ce ai spus tu se vede ca nu ai putut sa te bucuri de ea.eu am 14 ani, dar parintii mei nu sunt asa cu mine. de exemplu mama vb cu mine si sora mea deschis despre orice, ne sprijina si ne ofera libertate, ne intelege ba chiar in fiecare zi petrecem timp impreuna, glumind si povestind lucruri. revenind la problema ta, nu ai dc sa regreti ziua in care te.ai nascut, pentru ca fiecare vine pe lume cu un scop, sa se nasca, sa creasca, sa se bucure de tot ce e frumos si sa dea viata.incearca sa vorbesti cu parintii si sa le spui ca nu mai esti un copil si ca e timpul sa iti dea libertatea de care ai nevoie... daca vrei sa mai vb lasa. mi id printr. un mesaj. vorbeste cu parintii tai. succes
Zici ca ei si faci ca tine! Asa e cel mai bine, canta-le in struna si prefa-te ascultator cand esti cu ei.In timpul tau liber fii tu insuti, nu trebuie sa le spui mereu parintilor unde te duci, de exemplu daca vrei sa te intalnesti cu cineva le spui ca te duci la biblioteca sau la librarie vezi ce nascocesti.
Asa am patit si eu si am observat ca parintii mei vor sa fie mintiti decat sa ma accepte asa cum sunt.Eu mai am anul asta sa ii suport, si apoi ma duc la facultate in alt oras.
Bafta in continuare!
O situatie cam nasoala
. Imi pare rau pentru tine.
Incearca si tu sa vorbesti cu ei si sa le explici ca nu este bine, cum procedeaza pentru ca, consecintele faptelor si vorbelor, lor le tragi tu nu ei.
Zi`le ca ai avea si tu nevoie d eun pic de libertate ai 18 ani nu poti sa stai inchis doar in casa.Ai nevoie si tu de prieteni sa mai schimbi cate o idee etc.
Intreaba`i de ce ei mereu incearca sa "bage paie pe foc" de ce nu au incredere in tine? sau de ce nu te lasa sa iesi cu baietii? nu au incredere in tine? sau care este morivul? Incearca sa vb cu ei ca de la prieten la prieten.
Zi`le ca te doare comportamentul pe care`l au ei.
Explica`le ca nu mai esti un copil.Esti major in toata firea.Stii si tu sa-ti porti singur de grija. Explica`le ca acum sunt baieti foarte "obraznici" sa zic asa si ca tu nu ai treaba cu ei.
Incearca sa fii sincer cu ei si sa le spui tot ce te doare.Ca poate ei cred ca o sa poata sa faca ce vor din tine.
Dar tu de ce nu ti-ai impus o limita sa zic asa?
Inteleg ca ei iti vor binele dar nici sa te tina chiar asa din scurt.
Bafta`
Sper ca ti-am fost de folos
Ma certasem intr-o zi cu ai mei, si mi-au spus ca daca nu ascult si nu le zic unde umblu ma dau afara din casa! "Eu: da?" am stat linistit la mine in camera si pe la 4 dimineata mi-am luat niste haine si am plecat la un prieten in Deva pentru 2 saptamani fara sa stie ei nimic! Poi cand m`am intors acasa "ma asteptam la o bataie sora cu moarte" mau intrebat unde am fost, si le-am spus ca la un prieten! De atunci nu am mai avut nici o treaba cu ei! "aveam 17 ani"
E aiurea situatia ta.(imi pare rau ). Dar totusi ai 18 ani, nu mai e nevoie sa depinzi de parintii tai.De acum poti sa iti faci propria viata
Incearca sa stai de vorba cu ei si sa le explici ca ai 18 ani ai nevoie de libertate
Mda. si eu am avut o prietena cu un caz asemanator. tot asa nu o lasau parintii sa iasa la plimbare seara. doar cand o punea sa se duca la magazin. cu sora sa. ea. fiind in clasa a IX-a a hotarat sa se duca la un liceu din alt oras. mai departe. si nu-si va lua nici telefonul mobil cu ea. a spus ca de abia asteapta sa plece. si sa n-o mai deranjeze parintii 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
