Am 19 ani, am trecut prin multe episoade frumoasa sau mai putin frumoase la capitolul baieti.Toate acestea m-au maturizat si credeam ca nimic surprinzator nu mai poate sa mi se intample.
De luni de zile am inceput sa fiu prietena cu un baiat de clasa a 10 a, eu fiind a 12 a. In cateva saptamani am ajuns sa fim cei mai buni prieteni. Petrecem foarte mult timp impreuna, si astfel a ajuns sa existe o oarecare atractie intre noi. De mai multe ori am fost pe punctul de a ne saruta, pentru ca au fost diferite atingeri venite din partea amandurora, plus ca el de mai multe ori si-a dat de gol sentimentele in fata mea, insa nici unul nu vrem sa recunoastem realitatea.
Intr-o seara am vorbit si am stabilit sa nu ne spunem absolut nimic care va schimba relatia de asa zisa prietenie dintre noi, eu plecand la facultate peste cateva luni iar el ramanand aici. De asemenea, exista o gelozie foarte mare venita si din partea mea si din partea lui, atunci cand alte persoane se baga intre noi.
Ajungem sa ne evitam, iar apoi iar pierdem zile in sir impreuna. Nu stiu ce sa fac, incerc mereu sa fiu realista, sa ma gandesc ca eu am imediat 20 de ani si plec din orasul actual, iar el probabil ma va uita, exact cum faceam eu cu prietenii mei plecati la faculta, insa nu pot sa ma desprind de el, e ca si cum o forta invizibila ma face sa il vreau, chiar daca este cineva total opus mie din toate punctele de vedere.
Ma simt foarte deprimata stiind ca sunt intr-o situatie de genul acesta chiar acum inainte de Bac, cand nu ar trebui sa fiu tulburata de absolut nimic.
Ce este de facut? Astept pareri.
Ordonare:
După relevanţă
Daca chiar simti ceva puternic si profund pentru el, poti pastra relatia si la distanta, si oricum, mai e si vara intre timp, in care puteti ajunge foarte usor sa va si sarutati si iubiti fizic eventual - 20 tu si el 18 merge, etc. Altfel, vrei sa ajungi studenta cu o experienta erotica minima?!
Răspunde
Eu am avut o relație de tipul ăsta acum un secol. Dar eu eram mai mare. În fine, nu contează, ea oricum a plecat după un an în orașul natal, să-și termine liceul acolo. Apoi eu am plecat în armată. După un timp, fiecare ne-am căsătorit (cu altcineva, desigur).
Ce rost are povestea asta? Nu știu, dar acum cred că aș proceda altfel, dacă ar fi s-o iau de la zero. În primul rând i-aș mărturisi direct iubirea. Dacă o acceptă, cu atât mai bine. Dacă nu, măcar știi ceva sigur.
Și dacă e sentiment, rezistă și relația la distanță. Oricum, peste o vreme veți putea fi iar împreună. Totul e să vreți.
Deci fiți sinceri unul cu celălalt și cu voi înșivă și va fi bine.
Răspunde 
"Intr-o seara am vorbit si am stabilit sa nu ne spunem absolut nimic care va schimba relatia de asa zisa prietenie dintre noi"
Prin asta v-ați spus unul altuia destule, rămâne doar ca unul dintre voi să facă următorul pas. Bacul și facultatea sunt doar scuze. În 2 luni se pot întâmpla multe, oricum.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
