Am 25 de ani si nu am avut niciodata o relatie cu o fata, nu am sarutat niciodata o fata. Credeti ca e prea tarziu pentru mine avand in vedere ca nu am nici un fel de experienta?
Ordonare:
După relevanţă
Depinde cum o iei. multe fete se pot da înapoi când aud că n-ai avut nicio experiență până la vârsta asta.
Răspunde
Răspunde 
A face sex nu este o normalitate,a simti sa faci sex nu este o normalitate,asa zis normalitate inseamna sa urmezi turma,multi fac sex ca sunt impinsi de la spate,multi fumeaza tot din cauza asta,multi nu simt dorinta sexuala dar fac sex ca asa e cand urmezi turma, repet sexul nu este o nevoie si un capriciu de multe ori,urmam turma,ma sarut cu aia ca asa spune turma,fac sex ca asa ma indruma alti,in realitate cine stie cati din noi suntem asexuali si cati chiar simtim dorinta aia sexuala,sexul este extrem de promovat de aici si a urma turma, in concluzie nu e absolut nimic negativ in faptul ca nu ai urmat turma, din contra te apreciez, mereu sa iti urmezi propiul drum nu turma, vrei relatie ca sa urmezi turma sa inteleg, trist, traim ca sa urmam turma
Raspunsul corect se poate formula in felul urmatora : niciodata NU este prea tarziu. De asemenea si printre fete exista unele care sunt la fel cu tine, atat ca varsta cat si in privinta lipsei de experienta.
Nu am experienta cu oamenii in general. Nu am avut niciodata prieteni.
Nu e prea tarziu. Daca cineva te iubeste cu adevarat nu conteaza experienta ca o capeti atunci in timp ce esti cu ea.
Pai si cum sa fac sa ma iubeasca cineva?
Nici la 85 de ani nu e prea tarziu, tu esti tanar nu ai de ce sa-ti faci griji. Experienta o s-o capeti in timp.
Scuză-mă, dar ce-ai făcut până la vârsta asta? 
Că nu ai cum să ieși din casă regulat și să ajungi așa.
Trebuie să fie vina lui neapărat?
Ce repede ai sărit cu judecatul 
trebuie să fim campioni și la altceva pe lângă locul 1 la videochat.
Sunt 1000 de motive și explicații care pot fi date, dacă îți place psihologia și citești puțin despre oameni ai putea să înțelegi mai bine.
Cu asta sunt de acord că nu e bine să judeci. Poate a avut şi el nişte motive întemeiate pentru care a ajuns aşa.Noi n-avem de unde să ştim.
În acelaşi timp,sunt şi mulţi ciudăţei care ori nu sunt în stare nici măcar să iasă din casă (sunt dependenţi de părinţi) ori ies numai atunci când chiar este nevoie (măcar ăştia nu mai depind de ai lor ) : să-şi ia o pâine,să meargă la servici etc.,dar şi acolo, doamne fereşte să socializeze ceva mai mult decât strictul necesar.Iar la final, se plâng că nu îi vrea nimeni, că nu sunt în stare să abordeze o fată, că trece viaţa pe lângă ei.Cred că am văzut destule cazuri şi aici pe TPU.
Chiar şi eu cunosc un caz printre nişte cunoştinţe,părinţii unei fete şi a unui băiat se înţelegeau foarte bine,însă copiii lor n-aveau treabă unul cu altul(sau cel puţin ea nu avea nicio treabă cu el).La ea nu era nimic anormal,era sociabilă,descurcăreaţă etc.,nimic ieşit din comun pentru vârsta ei. Însă el,de abia dacă ieşea din casă (avea un job unde cică de abia vorbea, dar şi atunci, numai când era întrebat), de prieteni ce să mai zic, nu avea nici măcar unul.Tot ce făcea în timpul liber,era să stea în casă şi să se joace pe PC.
Părinţii fetei,ştiind de situaţia lui şi fiind în relaţii bune cu ai lui,au convins-o (cu greu normal),să iasă o dată cu el în oraş.
După ce a ajuns acasă,le-a zis că în viaţa ei nu a văzut un mutalău mai mare ca ăla,că s-a plictisit groaznic, că de abia aştepta să se termine şi că nu mai vrea să audă niciodată de el. Apoi, nu mai ştiu cum, dar s-au certat părinţii lui şi ai ei şi nici că şi-au mai vorbit de atunci.
Ce să mai zic că se vedea de la o poştă că nu a văzut un vagin în viaţa lui.Mi-a spus că era el mutalău şi o plictisea, dar în acelaşi timp îi era şi frică de el.
Mintea e ca și corpul, dacă mănânci junk food o să ai un corp pe măsură, dacă mentalitatea ta e "junk food" așa o să fie și rezultatele.
Fiecare om face cât poate el și poate face atât în funcție MULTE lucruri, printre care :
1) Familia
2)Mediul in care a trăit
3) Anturajul
4) Genericul
5) Sănătatea mintală
6) Lucrurile prin care au trecut și cum au fost afectați de ele
+MULTE altele.
El era mutălău zici, dar cum a ajuns așa? Iar o persoană carismatică cum a ajuns așa?
Sunt niște CAUZE și niște EFECTE, mulți nu au avut de la cine să învețe, uite îți dau un exemplu :
Am o rudă care are un copil campion la șah ( sau ceva pe acolo) iar încă unul care e foarte bun la fotbal dar nu-l văd să ajungă cum e Ronaldo oricum
Părinții ăștia MEREU i-au învățat să fie disciplinați, adică mereu curat în cameră, mereu să își facă lecțiile, i-au obligat să învețe să înoate și să joace șah, să facă sport și să citească, i-au învățat de mici cum să gândească, de mici le-au fost imprimate în subconștient anumite idei, credințe, iar ce sunt azi nu sunt doar din meritul lor, că ei au făcut totul, că s-au născut ei superiori, ci a contribuit extrem de mult implicarea părinților.
Iar când am zis că au fost obligați să facă înot, șah și alea nu înseamnă că nu le plăcea, înseamnă că trebuiau să facă pentru că așa voiau părinții.
Încă un exemplu:
Știu copii geniali care puteau să ajungă departe dar au avut o familie plină cu dependenți de alcool, de la care nu puteau să învețe nimic, iar de mici asta au văzut, asta au auzit - adică scandaluri și bătăi, iar ei au făcut mult mai puțin in viața din ce puteai face decât ce au făcut acum, pentru că au fost foarte afectați de ce s-a întâmplat.
Ideea e că e ușor să arunci cu vorbe că " ăla e x, aia e y", dar mai greu să te uiți la cauze, să înțelegi și eventual să ajuți.
A fost închis în beci toată viața? Sau cum nu ar putea fi vina lui? Are 25 de ani, totusi, nu mai e la vârsta la care să dea vina pe alții pentru prostiile lui.
Nu doar că știu destulă psihologie, dar am cunoscut o grămadă de tipi in situația lui, problemele sunt mereu aceleași: când nu faci nimic cu viața ta, nu ai UNDE sa cunoști oameni, nu ai ce sa vorbești cu ei și așa mai departe.
După o vârstă nu mai poţi da vina pe părinţi sau pe altcineva că eşti tu aşa cum eşti. Dacă nu ai avut noroc de nişte părinţi care să se ocupe cum trebuie de educaţia, de dezvoltarea ta, care să te îndrume spre ceva anume şi să te sprijine, asta nu înseamnă că nu mai trebuie să faci nimic cu viaţa ta şi să-ţi spui "Asta e.Asta sunt eu şi aşa voi rămâne,n-am ce să mai fac altceva". Asta e doar victimizare şi nu ajută cu nimic,ba din contră, te trage şi mai mult în jos.
Şi mai mult de atât, n-o să-i pese nimănui că ai avut tu o copilărie nefericită, că ai avut nişte părinţi alcoolici şi ai trăit numai în sărăcie, scandaluri şi teroare.
Hm, nu mai poți da vina pe părinți nici când ai mâncat bătaie de la ei și ai ajuns în scaun cu rotile și cu traume și nu mai poți să te integrezi? 
Corect e : când dai vina pe cineva nu te ajută, te consumă, îți face mai mult rău iar în timpul în care faci asta ai putea să te ajuți pe tine.
Dar să zici că "eu sunt vinovat pentru asta și doar eu", să arunci pe tine toată vina și să te consideri pe tine responsabil pentru TOT e o prostie.
Nu are rost să se complacă, trebuie să facă tot ce poate, dar să se considere pe el singurul vinovat clar nu e pe listă.
Și ba da, sunt încă oameni pe care îi interesează și de alții și ajută cum pot, chiar dacă nu mulți, dar pe majoritatea nu, ai dreptate.
Problema e "De ce nu iese? Ce îl oprește? Ce l-a oprit până acum?" așa descoperi cauza, efectul e că el stă acasă și nu iese.
De ce stă și nu vrea sau nu poate să facă și altceva e o altă problemă, asta zic eu aici.
Eh, în fine.
"Hm, nu mai poți da vina pe părinți nici când ai mâncat bătaie de la ei și ai ajuns în scaun cu rotile și cu traume și nu mai poți să te integrezi?"
Tu ai luat un caz extrem.
Pentru că la majoritatea le e lene, sunt comozi, iresponsabili, o au pe mama care le face totul. Toți avem probleme, toți am avut anxietăți, depresii, dar în momentul în care ajungi sa te izolezi și să tocesti curul pe scaun toată ziua pentru că te crezi mai bun decât restul, deja e caz clinic.
Înseamnă că e slab psihic și nu suporta realitatea. Da, viața e nașpa, da, nu am avut toți vieți frumoase, da, oamenii te dezamăgesc, asta e viața, o luam de la capăt că altceva nu e de făcut oricum.
Am deviat mult de la subiect amândoi și am dat-o in cazuri extreme, poate omului îi e doar lene să iasă din casă și să cunoască oameni.
La 25 de ani deja ai terminat o școală, poate și o facultate, ai avut un loc de muncă, nu poți să zici că nu ai luat contact cu oamenii, daca nimeni nu se apropie de tine sau nimeni nu te atrage, poate e ceva in neregula cu tine. Oricum, nici nu știm dacă el sta in casa, de aia l-am întrebat ce a făcut până acum .
Poate e asexual, te-ai gandit la asta?
Normal ca nu e prea tarziu. Nu iti trebuie experienta, ca nu mergi sa depui un CV.
Intr-o relatie veridica, TOTUL merge de la sine.
Nu e vorba de cv. Dar fetele poate zic ca e ciudat ca nu am avut niciodata o prietena
Nu, nu e.
Știu eu pe cineva care acum are afacerea lui și soție, a avut pe la 25 prima prietenă, nu te lăsa descurajat.
El a avut niște probleme pe care nu le discut aici dar bănuiesc că e ceva și la tine ce trebuie rezolvat, acordă mai mult timp și nu îți bate capul cu hateri
Nu renunța niciodată la tine, nu te descuraja și deprima că mai rău îți faci, poți să ai o prietenă.
Aia e. Va trebui sa ma impac cu ideea
Pai am experienta 0. Asta e clar un dezavantaj
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
