Am auzit că în relații, dar mai ales în despărțiri femeile amintesc mereu despre faimosul "orgoliul masculin" este doar părerea femeilor care suferă sau acest orgoliu chiar există?
Și dacă da, cum se poate descrie în cuvinte acest orgoliu, ce este, cum se trăiește, cum se simte?
Și atunci lipsa reîmpăcării în cuplu se poate datora acestui orgoliu?
Și dacă există un orgoliu masculin nu ar trebui să existe și unul feminin? Și dacă există, atunci nu credeți că două orgolii distanțează oamenii și îi îndepărtează?
Ordonare:
După relevanţă
Atat femeile cat si barbatii au orgoliu personal.
Asta nu tine de sex si nici nu predomina mai mult la unul decat la altul, fiind specific de caracterului si personalitatii omului!
Răspunde
Ba da.ai perfecta dreptate.cand nici unul nu lasă de la el ăla e orgoliu
Păi o relație nu e ca o pâine, te-ai trezit ai luat ingredientele și ai plămădit-o, într-o relație implică 2 oameni, iar acei oameni trebuie să fie la unison. Nu știu care sunt cauzele celorlalți oameni singuri din Univers, dar în cazul meu știu sigur că oamenii pe care i-am plăcut eu, nu m-au plăcut ei și cei care m-au plăcut pe mine nu m-au atras pe mine 
Și ajungi mereu într-un punct mort. Da, poți trasforma asta într-un scop al vieții, să-l faci pe ăla sau pe aia să te placă într-un final, dar aia nu mai e iubire, aia e obsesie, ambiție și nu simt că omul ăla chiar te-ar iubi cu adevărat vreodată ci e doar un trofeu. Iar eu așa ceva nu vreau. Sunt mai visătoare cred că iubirea trebuie să se simtă de la început până la ultima suflare de amabele părți, să adie în fiecare zi din străfundurile și mădularele celor doi. Să te facă să vezi persoana din fața ta ca pe cea mai fascinantă chiar dacă poate nu există nimic special, cam așa văd eu iubirea.
Apoi ca să intru într-o relație serioasă, de altfel cred că ăsta este un motiv în plus pentru care nu avut una până la 27 de ani, ar fi ca ambele părți să trateze serios problema, nu mă plâng de faptul că nu aș fi avut și eu pretedenți, recunosc că face to face nu prea, deoarece pot și număra persoanele de sex masculin cu care am vorbit pe degete, dar pe Facebook am mai avut pretedenți, dar nu am simțit nimic ieșit din comun, nimic deosebit și cum de fugitiv a început conversația la fel de fugitiv s-a și încheiat, așa că, nu am cum să mă arunc într-o relație serioasă cu pretendenți care doar fac conversație de dragul de a face conversație.
Iar cel mai deep stă povestea familiei mele care mi-a marcat existența și m-a făcut să-mi repet mantra de 20 de ani încoace "Orice faci în viața asta, dar nu te mărita!".
Deci cam așa a fost parcursul vieții mele.
Și știi că întrebarea s-a vrut a fi clarificatoare dar a fost și de dragul de a întreba, de a face conversație și a fi prezentă pe TPU, dacă aș fi avut o curiozitate și mai mare decât cea la nivel de întrebări și răspunsuri, cred că până la urmă ți-aș fi urmat sfatul și până în prezent mi-aș fi făcut o relație doar de dragul de a afla chestii. Dar recunosc că nu m-aș vedea făcând nimic din tot ce am întrebat pe aici, evident doar la nivel mental, de imaginație. Acum nu te gândi că nu am și eu fantezii, nu sunt nici chiar o măicuță, dar sunt de părere că sexualitatea e mai bine s-o exerciți doar la nivel mental. E mai safe așa. 
Răspunde
Da exista orgoliul masculin, dar acesta ia naștere din frica de a fi refuzat de femeia pe care ai iubito.
Cum se simte orgoliul?
Pei simți că sufletul tău se rupe în milioane de bucăți, durerea interioară este de nedescris, dar nu vrei nici să fi sub nivelul acelei fete.
Cu sigură că lipsa reînpăcari este datorată de orgoliu, cel ce a greșit îi este frică că va fi refuzat de acea persoană după ce a rănit-o, iar cel rănit nu vrea să fie rănit din nou dar nici nu poate trăi fără acea persoană.
Și în ultimul răspuns da îi distanțează pentru că nici unul nu face pași către împăcare iar cu timpul legătură se slăbește din ce în ce mai mult, și uite așa doi oameni care s-au iubit enorm își încheie povestea din cauza unei proști iar apoi nici unul nu face pași către împăcare.
Sper că te va ajuta răspunsul meu.
Da, am înțeles multe, dar nu m-a ajutat, m-a întristat crunt. Scrisul tău este perfect ca scriitor, dar trist. Știi să scrii se pare cu emoție.
Și din păcate eu am experimentat acest orgoliu, ea mi-a dat speranțe apoi dintr-o prostie s-a terminat o iubire enormă. Ea era Afrodita zeița frumuseții, iar din prima clipa în care am văzut-o m-am îndrăgostit, ne vedem zilnic și cu toate astea vorbeam și până noaptea târziu eram de nedespărțit. Nimeni nu poate înțelege cât îmi poate fi de dor de zeița ce odată îmi punea pace demonilor, am spus că din piept o scot... dar mai sunt nopți în care merg întâmplător în parc și o vad în fiecare persoană din jurul meu. Și îmi întreb prieteni de ce ochii ei căprui încep să îi văd în ochii oricui, același chip, aceiași ochii îmbibați în iubire caldă, care odată obișnuia numai pe mine să mă vadă, eu am rămas același zeu dar fără ea Olimpul este gol, ori cât ar încerca prieteni mei să mă mintă cu vorba lor știu că zeița n-o să vină, să pot să o am din nou la piept in furtuna de nisip, iar fără zeița in Olimp a rămas zeul fără Olimp, dacă ar fi să o întâlnesc nu a-și dori să repet trecutul. Acum Olimpul este dărmat și zeul se odihnește în pace.
Cred că ți-ai dat din ce ți-am scris seama cât de mult am iubit-o, dar orgoliu nu mă lasă să o caut, cu toate că ne-am mai revăzut și o simțeam că mă iubește, îmi este frică să o caut din cauză că mă poate răni.
Și femeile și bărbații au orgoliu, nu contează sexul amble părți pot suferi și în același timp pot fi orgolioase.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
