Am fost cei mai buni prieteni 5 ani de zile. Toate bune si frumoase . Dintr-o pura gluma " hai sa ne combinam" - " hai" a inceput. Relatie batuta joc timp de 1 an de zile. La inceput am gresit eu, apoi el m-a inselat cu una dintre cele mai bune prietene ale mele ( pentru care preciez ca avea / are o obsesie bolnavitoare). Anul a trecut. Ne-am despartit treptat. Bineinteles, ca acum mi-e greu sa-l vad MEREU doar ca un prieten. Mai am si eu momentele mele. Problemele noastre mereu au tinut de faptul ca deja nu mai avea respect pentru mine, obsesia lui cu tipa aia, faptul ca eram bataia lui de joc, si faptul ca mereu trageam de el sa fac relatia sa mearga, dar mereu o faceam in zadar. Doar cuvintele erau de el. In rest nimic. In iunie, a fost finalul. 3 luni cu chiu cu vai, l-am uitat, printr-un baiat, care desi fustangiu intr-un fel ma "salvase". Fix in perioada aia, fostul a revenit, dupa o tacere si o evitare constanta pe strada, cu un : " Ce mai faci? ". Dintr-una in alta, am inceput sa vorbim din nou.La inceput a fost ok. Nu aveam nimic. Dar am inceput s-o ardem iar pe chestii dubioase cand suntem decat noi 2. E chestie de fun. Dar am impresia ca iar o sa incep sa-l vreau si sa aduc toate gandurile negre si perioadele de... inapoi. Mi-e frica. As vrea sa pot sa raman prietena cu el, sa fie alaturi de mine, sa vorbeasca cu mine, pentru ca am nevoie de asta, dar nu sa-mi vb de altele si sa stiu ca el inca sufera dupa aia. Inca ma doare un pic si mi-e frica sa nu ma ia iar pe sentiment urat. Ce as putea sa fac incat sa-mi fie mie bine, avand in vedere ca il vreau alaturi si sa nu ma apuce iar starile?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook