Am fost impreuna un an, insa ne-am despartit din cauza parintilor mei care nu erau de acord cu relatia noastra. El acum este implicat intr-o alta relatie, insa isi doreste sa ramanem prieteni... dar fiecare discutie a noastra duce la relatia ce a trecut si terminam prin a plange amandoi.Imi spune ca nu ma va putea uita niciodata iar povara pe care o duce zi de zi este prea grea.Considera ca el nu ar avea sa-mi ofere tot ce si-ar dori parintii mei pentru mine, fiind sigur ca merit ceva mai bun.As vrea sa stiu ce simte cu adevarat pentru mine? Eu il iubesc enorm avem deja o luna de cand ne-am despartit iar pe zi ce trece imi este mai greu. O problema ar mai fi ca el este din bucuresti iar eu din galati si din acest motiv ne vedeam mai rar. Am nevoie de ajutorul dumneavoastra.
Multumesc frumos

Totul parea sa duca la ceva frumos, cum ca intr-adevar simte ceva pentru tine, dar atunci de ce a mai intrat intr-o alta relatie? Ca sa te uite? Daca da, atunci de ce mai regreta unele lucruri? (daca ar regreta cu adevarat si ar mai incerca sa faca cv pentru relatia voastra, nu cred ca ar fi cu alta). A incercat vreodata a-ti dovedi ca te merita? A incercat sa vorbeasca cu parintii tai spre a-i convinge ca le va dovedi ca te merita? Aici... pune-ti niste semne de intrebare.

Din micul rezumat al povestii tale de dragoste reiese ca voi doi va iubiti.Ar fi insa o singura problema.De ce el e implicat intr-o alta relatie? Bun sa zicem ca vrea sa inceapa o viata noua. Dar tu gandeste-te, de ce nu ti-ai facut o noua relatie? Pentru ca deocamdata nu poti nu? Pt ca inima nu te lasa. Poate ca te gandesti ca are nevoi sexuale si el. Da, dar nevoile sexuale ti le poti satisface si fara sa fi implicat intr-o relatie. Iar in prietenia dintre o femeie si un barbat, dupa ce au avut o relatie, eu nu cred.Pastrand legatura practic tii vie flacara iubirii.Mai rau iti faci.Stii vorba aia nici in caruta nici in teleguta. Iar in ceea ce priveste dorinta parintilor de a nu mai fi impreuna consider ca nu trebuie sa fie un obstacol imposibil de trecut pentru voi.Atunci cand e dragoste nimic nu e imposibil.Sa fii iubita.

Va multumesc frumos pentru sfaturi... da alexandrina, a incercat sa vorbeasca cu parintii mei...atat el cat si familia lui...insa degeaba...ai mei s-au impotrivit total acestei relatii. A incercat sa le explice ca ma iubeste...ca isi doreste sa ma mut cu el... aveam de gand chiar sa ne casatorim in vara......insa...inevitabilul s-a produs.Stiu ca nici lui nu ii este usor...cand vorbim imi spune ca numai el stie ce povara duce in fiecare...cat de tare il doare ca a facut rau persoanei pe care o iubesc cel mai mult...insa eu sunt confuza...pe de-o parte este dragostea vietii mele...si pe cealalta parintzii mei...

De ce... mai devreme sau mai tarziu trebuie sa trecem prin asta... Am trecut si eu prin asta... Motivul pentru care ne-am despartit nu a fost parintii, ci faptul ca el nu era dispus sa... ne mutam impreuna... Solutia care am gasit-o (dupa luni de chin) a fost sa-l ignor... Pentru ca de fiecare data cand vorbeam cu el, aducea aminte de ce a fost... si sa facea sa ma intristez... Motiv pentru care nici nu puteam merge mai departe... Daca s-a intamplat asa... poate nu e momentul sa fiti impreuna... iar daca ar fi sa fiti... veti fi, mai tarziu...Incearca sa nu iti mai faci rau...

Eu consider ca nu a fost o relatie serioasa daca v-ati despartit pentru acest motiv, ati avut doar nevoie de un motiv, cam neserios, de ce!?! pai daca o luam asa fiecare parinte ar vrea ce e mai bun pentru copilul lui, doar ca parintele nu are nici o putere asupra viitorului, chiar daca un copil se casatoreste sau nu, nici un parinte nu poate impune sau prevedea partea materiala ce va fi destinata copilului! daca o fata se calugareste, parintele ce-ar putea impune si cui? (in acest caz). Practic vorbind parintii tai au castigat doar rolul de "tap ispasitor", pentru mine e clar, sper sa intelegi si sa recunosti punctul acesta de vedere; iar voi doi ati accepta tacit acest "motiv" ca sa va despartiti, acum puneti punct. Bineinteles ca orice despartire face rau omului, dar viata continua: curaj :-)

Lupta pentru dragostea ta...nu lasa pe nimeni sa iti fure fericirea

Aceasi poveste o traiesc si eu acum, am vorbit 4 ani cu o fata si tot din cauza parintilor ne-am certat, si dupa o luna ne-am inpacat, dar intre timp ne facusem fiecare o relatie amandoi,. pana la urma am ajuns la concjuzia ca ie facuta pentru mine chiar daca parinti nu sunt de acord si m-am inpacat cu ia, acum au inceput certurile dar lupt mai departe trebuie sa castig intr-un final. lupta mai departe nu te lasa iel te iubeste mult inpacativa ca o viata aveti

Si eu am o poveste la fel ca a ta. tot parintii mei nu il vor dar el ma iubeste. ne-am despartit de 3 zile si ma suna. spune ca face orce sa ii faca pe ai mei sa inteleaga ca ma iubeste. sunt distrusa eu aici si el la 20 km departare de mine.si greseala e a mea ca ascult si imi e frica sa imi iau viata in maini langa el.

Ma cu timpul o sa uiti si in plus daca tie itit place cat de act de tipul actual cu siguranta o sa uiti e o peroada mai nasoala acum ca v-ati despartit de potin timp. dar tu lasa timp-ul sa treaca. daca e da-mi un mesaj cu id-ul tau si vb p mess..

Draga, eu ma aflu in aceiasi situatie ca a ta.chiar azi m-am certat cu mama mea ddin cauza lui, e categoric contra fericirii noastre.noi inca nu ne-am despartit...parintii lui ma plac, ma adora, insa ai mei parca-s din padure...stiu ce simti;( cared ca ambele ar trebui sa dam parintzii la o parte si sa na vedem de fericirea noastra

Draga, te cared foarte bine, fiindca eu sunt in aceiasi situatzie ca si tine.chiar azi m-am cerat cu mama din cauza lui.ne iubim enor de mult.Parintzii lui pur si simplu ma adora, ma au ca si fiica lor, insa ai mei parca sunt din padure.inca nu ne-am despartit, nici nu vreau.Eu cared ca ambele ar trebui sa dam parintzii la o parte si sa ne vedem de fericirea noastra. Daca iuberea e enorma...inseamna ca nimeni nu ne poate sta in kalea ei...kit de dragi nu ne-ar fi parintzii.

Draga, te cred foarte bine, fiindca eu sunt in aceiasi situatie ca si tine.Chiar azi m-am cerat cu mama din cauza lui.Ne iubim enor de mult.Parintii lui pur si simplu ma adora, ma au ca si fiica lor, insa ai mei parca sunt din padure.Inca nu ne-am despartit, nici nu vreau.Eu cred ca ambele ar trebui sa dam parintii la o parte si sa ne vedem de fericirea noastra. Daca iuberea e enorma inseamna ca nimeni nu ne poate sta in calea ei cit de dragi nu ne-ar fi parintii.

Buna! povestea mea este asemanatoare cu a ta eu sunt in portugalia si sunt cu un baiat portughez. familia lui este foarte bogata tatal lui este primarul orasului in care locuiesc...intr o zi m a prezentat tatalui sau iar el ma place insa de curand a vb cu mama lui si i a zis ca are o prietena si ca este extranjera chesti d astea, iar mama lui nu a fost de acord ca el sa mai fie cu mine deoarece zice ca are o alta fata cu care vrea sa l casatoreasca o fata portugheza cu multi bani. dar el nu o vrea pe ea el ma vrea pe mine...nu vrea sa ne despartim nici eu nu vreau dar nici nu vreau sa si piarda familia pentru mine. dar noi luptam sa o convingem pe mama lui ca ne iubim si nu mi trebuie bani lor il vreau doar pe el asa ca sfatul meu este sa lupti pentru el cu toata lumea daca este nevoie.pleak cu el si daca iti doresti un copil fa l cat mai repede pentru ca dupa ai tai te vor ierta.nu da cu picioru la relatia asta pentru ca mai tarziu vei regreta.succes

Aceeasi poveste ca a mea dar la mine e a doua poveste de genul asta.Prima data s-a intamplat cand eram adolescenta si nu am putut sa renunt la parintii mei deoarece eram doar niste copii si nu puteam sa ne intretinem singuri.De curand mi s-a intamplat iar.Momentan m-am despartit de iubitul meu. Mi-e teama sa ma mut cu el si sa imi iau viata in propriile maini.

Inteleg ce spui.. Si eu am avut o relatie asemanatoare. Ne desparte un kilometru si parintii mei.. si inca tin lae l...deci nu esti singura care poate trece prin cazuri de genul :d. si iti dau un sfat din propria experienta. LUPTA! Va iubiti, si poate e. acea iubire, stii tu...:d. Lupta! sa nu iti para rau mai tarziu.. Te pup si sper sa fie bine!