Frumoasa poezie si contine mult adevar in ea. Dragostea te inalta si-ti da aripi, dragostea te face visator, dragostea te infrumuseteaza si te face una cu o alta persoana, care-ti apare in cale si de care te simti atras si mai ales pe care o poti considera "jumatatea"ta.
Daca ne gandim ca punem la un loc doua firi deosebite, doi oameni crescuti si educati in spiritul independentei si al libertatii, trebuie sa intelegem ca, oricat am vrea sa ne contopim si sa devenim un intreg, cu omul iubit, acest lucru nu se poate decat in anumite parti ale fiintei noastre, ramanand insa domenii unde trebuie sa ne perfectam si sa creiem individual.
Nu poti trai la umbra cuiva pentru ca, dezvoltarea ta va fi firava si-ti va stavili elanul pe care trebuie sa-l ai atunci cand vrei sa actionezi doar in numele tau ca individ aparte, unicat in existenta pamanteana.
Daca intelegem acest lucru, daca lasam ca individualitatea persoanei iubite sa aiba parte de libertate, atunci este sigur ca, ambii parteneri dintr-un cuplu, se vor simti realizati, iar dragostea lor va fi ferita de egoism si eventuale stari tensionale generate de insatisfactia persoanei iubite ca, a fost oprita sa se defineasca ca Om, devenind un fel de anexa a partenerului.
Era un proverb popular ca, "doua sabii taioase nu vor putea sa incapa in aceiasi teaca", de aceea este bine ca lasandu-ne de o parte propriul egoism si suprematia sa acordam persoanei iubite, libertatea de a-si construi viitorul profesional, de a-si cultiva diferitele hobiuri pe care le are, pentru a nu ajunge plictisit de relatie si pentru a putea sa aiba satisfactia ca cel de langa el este o personalitate bine conturata si care poate chiar sa "straluceasca", acolo unde el este doar o raza individuala. Dragostea asa poate sa ajute, sa sprijine calitatile persoanei iubite si sa dureze cat viata.
Felicitari pentru tema propusa de rroxi43, pentru frumoasa poezie scoasa la lumina dintr-o "arhiva" prafuita si pentru posibilitatea de a reflecta la o dragoste eterna si conditiile in carea ea poate prolifera.
Sper ca toti cei ce lectureaza aceasta poezie sa traga invatamintele pentru a putea fi fericiti si totusi independenti si liberi. Stiu sigur ca nu ati inteles din raspunsul meu ca, as opina pentru ca aceasta libertate sa se refere si la relatii adulterine sau altfel de relatii ce ar putea include minciuna si promiscuitatea intr-o relatie de dragoste impartasita, pentru ca acest gen de libertate este libertinism si el contribuie doar la distrugerea a tot ce este pur si frumos intr-o relatie de iubire.
Poezia aceasta ma duce cu gandul la doi tineri care se afla la altar, pornind singuri, dar impreuna pe acelasi drum.Ma si imaginez cum stau in fata lor si o recit.(sunt o iubitoare de poezii). Mariana a comentat atat de frumos aceste versuri pline de continut, incat m-a lasat fara cuvinte. Felicitari!
Si eu acum pe cine premiez? Ati raspuns remarcabil toate. Multumesc mult. Mai asteptam? As vrea sa mai citeasca lumea intrebarea. Mie mi-a placut enorm de mult Gibran, iar acest fragment in mod deosebit.
In felul sau,"Profetul' este o carte unica, morala si moralizatoare...de o profunda gandire si simtire, fiind un mesaj spre innobilarea sufletului.
Pasajul citat se refera la casatorie...si arata ca independenta intr-o relatie ofera demnitate si libertate fiecaruia din cuplu...niciunul nu trebuie sa traiasca la umbra celuilalt... iar iubirea trebuie sa dainuie pana la sfarsit, dar fara a deranja...totul trebuie cu masura...ca orice in viata.Asa cum spune insusi Gibran, cunoscand tainele iubirii... devenim " o parte din inima Vietii".
Daca toti am urma sfaturile acestea, dar si cele ale Scripturii, sigur n-am mai suferi si am beneficia de o viata innobilata si plina de satisfactii sufletesti
Contin mult adevar. Cea mai echilibrata si rezistenta relatie e cea in care iubesti neconditionat, nu esti posesiv, nu sufoci si nu esti sufocat, ai oarecare lucruri care raman personale, in care esti respectat si respecti, in care nu devii cealalta persoana ci ramai tu.
Eu cred ca vorbeste depre... a iubi intens dar in acelasi timp fara constrangeri...ne sfatuieste ca iubirea inseamna libertate...si chiar daca iubesti sa nu ingradesti libertatea celui de langa tine... dragostea nu trebuie grabita...ci trebuie lasata sa-si urmeze singura cursul ei...
Eu vad aceasta poezie ca un sfat.Adica este bine sa imparti totul in doi, insa cu anumite limite, fara sa ingradesti libertatea celuilalt, iar in acelasi timp sa-ti pastrezi persnalitatea si propria libertate.Multe cupluri au tentinda de a se sufoca din prea multa iubire.Aceasta poezie te invata sa fii cugetat, sa iubesti persoana de langa tine, dar sa nu patrunzi prea mult pe taramul lui.
"Si tineti-va alaturi, dar nu chiar asa de aproape,
Caci coloanele templului inaltate-s la anume distanta,
Iar stejarul si chiparosul nu cresc in umbra celuilalt."
Versurile astea cred ca se refera la dezvoltarea individuala, la tinderea spre perfectiune, atat din punct de vedere personal, cat si profesional.Acea "umbrire" banuiesc ca se refera la faptul ca perechea ta trebuie sa te sustina in ceea ce faci, fara sa incerce sa te limiteze.
Ooo, cat adevar contine. E demna de luat in seama.Probabil ca e reteta succesului spre o viata de cuplu armonioasa.
Daria întreabă: