Nu te poate nimeni învăţa cum să iubeşti, în timp ai să faci singură asta când vei întâlni persoana potrivită. Ai răbdare!
Iubirea va aparea cand te astepti cel mai putin!
Inima iti va bate tot mai tare cand vezi pers de care iti place!
Ai grija de cine te indragostesti!
Dupa cum ai scris cred ca ai fost dezamagita.Stai linistita, dragostea vine si crede-ma ca atunci cand soseste nu te mai lasa mult timp.Intr-o zi o sa simti din nou sentimentul acela.Cum sa iubesti nu te invata nimeni, pur si simplu inima vibreaza in prezenta iubirii si vei sti pe loc ce ai de facut.Lasa-te ghidata de intuitie si cand dragostea te va lovi crede-ma ca va fi greu sa nu sti sa iubesti. Iubeste si lasa-te iubita, inima ta va sti cand.
Poate am putea sa te ajutam mai mult daca ne spui povestea ta...nu cred ca nu stii sa iubesti, oricine stie sa iubeasca si oricine are sentimente. Poate ca tu nu ai gasit inca persoana potrivita pentru iubirea ta, acea persoana care sa te faca sa iubesti si sa iti cunosti sentimentele. Oricat de trista ar fi povestea ta sunt convinsa ca poti trece peste si o sa poti sa iubesti pe cineva...atunci o sa vezi ca am avut dreptate :*
Iubirea nu se invata. Nu poti sa iubesti la comanda. Iubirea o sa vina cand o astepti mai putin.
Iubirea vine de la sine nu ai cum sa ti-o spuna cineva sau sa te faca sa iubesti sau sa-ti explice cum sa iubesti... cand o sa te simti indragostita respectata si asa mai departe atunci poate o sa-ti dai seama ca tii la cineva...
Prima dragoste
Fii pregătită, iubirea din perioada adolescenţei te loveşte zdravăn. Niciun film de la Hollywood nu te poate pregăti pentru prima data când te îndrăgosteşti până peste urechi. Nu vei uita niciodată intensitatea ameţitoare.
Dar ce e totuşi dragostea?
Ei, este destul de dificil să exprimi în cuvinte ce este dragostea, putem spune că implică sentimente pentru persoana iubită, respect reciproc încredere şi angajament. Aşa că este destul de simplu să diferenţiezi dragostea şi sexul. Aminteşte-ţi întotdeauna că încărcătura emoţională contează mai mult decât dacă partenerul tău are un corp ca al lui Brad Pitt.
Ei bine.cineva a solicitat să spun povestea mea. nu vă gândiţi vă rog că m-am îndrăgostit sau am fost dezamăgită. asta e problema. uff. păi de când sunt mică am fost mereu preocupată de şcoală, de imaginea mea, de felul în care ceilalţi apreciau munca mea, de laudele părinţilor, de faptul că eram bună la ceva. Au trecut 17, timp în care am făcut acelaşi lucru. Am luat premiul I în toţi anii de şcoală, am participat la nenumărate concursuri, olimpiade şi m-am implicat foarte mult în activităţile extraşcolare. Am continuat aşa crezând că sunt fericită. Poate eram, dar nimic nu se compară cu ce simţeam eu cu adevărat. Primul meu prieten, ei bine, nu m-am îndrăgostit. Mereu am obţinut ce am vrut. El este mai mare ca mine, e în Bucureşti la facultate si lucrează într-o bancă în acelaşi timp. Ideea e că mulţi m-ar considera materialistă dar garantez că nu au nici un argument care să le susţină teza. El e băiatul cel mare al primarului, de aici toată povestea asta. Eu am vrut să îmi fac un prieten pentru simplu motiv că mulţi băieţi imi făceau curte, eu nu doream să ies cu ei şi chiar nu mai vorbeau cu mine, ba chiar ma insultau. Nu vreau să cred că mă folosesc acum de el pentru că a fost totuşi un început frumos. Ne-am "combinat" exact în seara de revelion a acestui an, mai precis în momentul sosirii Noului An la 0:00 Totul a mers frumos deşi nu eram eu cu fluturi în stomac. Nu am primit niciun reproş din partea familiei, excepţie făcând tatăl meu care este din cale afară de gelos. Dar ideea e că simt că nu e ok. Adică poate ţin la el, dar sunt eu îndragostită? Sunt capricorn şi recunosc că sunt foarte capricoasă şi am foarte mari aşteptări de la oamenii cu *care interacţionez. La început mulţi s-au îngrijorat că vai, o să-mi pierd capul şi nu o să mai învăţ la fel. Ei bine, din contră, am obţinut iar premiul I şi o serie de distincţii. Sunt prea raţională, totul este calculat, sunt perfecţionistă şi detest asta. Din cauza asta nu pot oare să iubesc sau de ce? Nu pot să mă desprind o clipă de mine. Gândesc intens orice mişcare fac, şi mi-aş dori tare mult să nu mai fac asta. Dar nu vreau să-i dezamăgesc pe cei care cred în mine şi în ceea ce fac. Sunt foarte multe de spus, dar să continui, sau îmi puteţi pune un diagnostic?