Am o problema, bine de fapt e o problema frumoasa. Îmi place de o fată dar problema e ca si eu sunt fată. E în liceu cu mine, e pasionată de film si actorie.
Ea mi-a trimis meme stupide la ora 02.00 și mi-a trimis liste detaliate cu toate filmele pe care le-a urmărit și de ce crede că ar trebui să le urmăresc. Ea mi-a trimis linkuri către 90 de grupuri de hip-hop pe care nu le auzisem niciodată pe Spotify și linkuri către poezia sa preferată online.
Și când nu sunt cu ea sau nu îmi trimite meme stupide care mă fac să râd și să-mi dau ochii peste cap - oricum îmi gasesc o modalitate de a ma gândi la ea. Ma gandesc la lucruri simple, cum ar fi felul în care își scrâșnește nasul când se gandeste profund la ceva sau cum îi plac glumele stupide cu cioc cioc sau încrețirea pielii din jurul ochilor când râde sau cum va analiza literal orice film pe care îl urmărește - inclusiv lucruri stupide precum comedii romantice.
Am avut odată o conversație de treizeci de minute despre filmul 50 First Dates și despre denaturarea completă a oricărui lucru și a tot ceea ce v-ați putea gândi.
Ei bine, nu a fost atât o conversație, cât a fost ea vorbind timp de treizeci de minute, în timp ce eu stăteam liniștită și îi zâmbeam înainte să plec și să iau pizza.
Fumam împreună, de fapt asa ne-am cunoscut. În liceul nostru se face un grup în care poți vorbi despre orice, o adunare în care îți poți împărtăși gândurile făcută de elevi mai mari. Iar acolo ne-am văzut prima dată. Uneori pare foarte timidă, nu se uita în ochii mei prea des dar eu mereu ma holbez la ea cu privirea. Nu stiu daca ii plac fetele dar da semne ca ma place mai mult ca prietena. Ideea e ca eu nu am ce sa îi ofer, starile mele se schimba si am probleme serioase. Dacă acum rup orice legătură cu ea atunci o voi supăra. Tatăl ei a părăsit-o pe ea si familia ei cand avea 5 ani si nu vreau sa o rănesc si eu, a trecut prin multe si e genul de persoana ce trebuie protejată cu orice preț. Nu stiu cum sa ii spun ca am tulburare bipolara, îmi e frica sa o pierd. Si nici nu vreau sa trebuiască sa stea lângă cineva ca mine. Încă e o fată mică (în ciuda vârstei) si nu vreau sa îi frâng inima.
Scuze ca am scris iar atat de mult, sper ca cineva sa poate sta sa citească si sa ma ajute sa inteleg ce trebuie sa fac, stiu ca e viata mea dar o a doua opinie din partea cuiva care nu e psihologul meu e bine venita.
Întrebarea e, ce dracu sa fac?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook