Am o relatie de 4 luni dar nu tin la el, parintii ma terorizeaza pe o parte sa stau cum o fi cu el, el ma terorizeaza pe alta parte asa facem sex, la un moment dat ne-am despartit timp de 2 saptamana, cand l-am revazut am zis in gand "oooh iar?" nu simt nimic pentru el, el nu vrea sa ne despartim, parintii mei ii tin parte, eu ma simt terorizata psihic, deoarece iubesc pe altcineva dar acel baiat nu stie , si a mai venit si o prietena la mine si a zis ca a fost ceruta in casatorie si se marita la anul, a facut mama si mai urat spume, ca sunt o curva ca nu imi place sa am si eu o relatie (simte ca il tratez cu indiferenta pe actualu de aceea) zice ca incep vecinii sa barfeasca ca am 23 ani si nu am nici macar o relatie, ce sa mai fac ma simt terorizata din prea multe parti , pe el nu il intereseaza ce simt eu, el vrea sex si kik e de ajuns sa ma iubeasca el, ce fac? ai mei fac urat tare daca ma despart de el cred ca ma da afara din casa acum am ramas si somera, cu chirie nu imi permit pana nu imi gasesc de munk

Cam freu nu stiu ce sa zic incearca sa vb si uh cu ei si explica-le sau macar acel baiat sa inteleaga daca nici el nu intelege inseamna ca e dus rau... el vrea numai sex frate e cam ciudat... du-te si uh si st la o prietena pana iti gaseeti de lucru si iti platesti chiria si dupa nu mai ai nici o treaba cu familia ta si acel baiat obsedats sexual

Da' desparte-te de el frate! Esti majora! Si acum iti mai zic parintii ce sa faci?
Pana la urma e viata ta, si's sentimentele tale! Nu te pot obliga sa-l iubesti! Doamne, ce oameni!
Explica-le cum sta treaba, daca vor sa inteleaga, bun, daca nu, soarta!
Nu stiu, faci cum crezi

Vulpix,
Eu una nu cred ca parintii tai vor avea asemenea suflet incat sa te alunge din casa. Cred ca doar ca se poarta asa ca sa te motiveze sa faci ceva cu viata ta. Nici un parinte din lumea asta nu cred ca isi alunga propriul copil doar daca are motive fffffff bine intemeiate. Gandeste`te tu bine ce vrei sa faci cu viata ta apoi incearca sa vorbesti cu mama ta sau cu tatal tau. Intreaba`i daca prefera sa fii in rand cu lumea insa cu pretul fericirii tale. Intreaba`ti mama daca merita, din punctul ei de femeie, sa nu stii ce e aia fericire in viata. Sunt aproape singura ca va intelege. Eu am 25 de ani, nu sunt casatorita si nu fac o tragedie din asta. Mai e timp destul pentru asta, poate pe la 28-29 in colo. Viata este mult prea scurta si asa, de ce sa ne-o inchidem de la asemenea varste?

Spui ca lui nu ii pasa ce simti tu. Te vezi alaturi de un om care nu te intelege? Te vezi inchisa in camera plangand, neinteleasa de nimeni?

Hai... Stiu ca poti si tu! Alte femei au trecut prin mult mai mari suferinte pentru dreptul la fericire si iubire. Tu nu poti sa infrunti cateva persoane? Eu am incredere in tine ca DA, desi nu te cunosc, am incredere in tine ca FEMEIE!

Dacă nu îl iubeşti, desparte'te de el indiferent de ce spun părinţii tăi că pînă la urmă nu ei au o relaţie cu el, ci TU, şi tot tu eşti cea care decizi ce vrei să faci. Părinţilor explică'le că nu mai e ca pe vremea lor, dacă nu eşti căsătorită la 23 de ani nu e nici o problemă, timp ai destul.De asemenea, nu trebuie să te intereseze ce spune lumea, pînă la urmă e viaţa ta, ei nu au de ce să te critice şi dacă o fac, IGNORĂ'I.
Ideal ar fi să ai un job şi să te muţi altundeva, să nu mai stai cu părinţii.
Spune'le părinţilor tăi că dacă vor într'adevăr să fi fericită, să te lase pe tine să alegi, numai aşa vei fi fericită, spune'le să aibă încredere în tine.
Numai bine, şi sper să se rezolve problema ta.

Parerea mea este. sa stay de vb cu parintii dai la modul cel mai serios incearca sa-i conginge ca,, dragoste cu sila nu se poate''' si pana la urma ai 23 de ani numai esti,, minora'' e viata ta trebuie sa faci ceva cu ea... dca ei nu te inteleg du-te la o pr de-a ta. si lasa-i pe parintii tai! asta ins ca sunt numai pe profit...