Am o relatie de 8 ani care nu a fost tot timpul ok. De ceva timp ma cam macina niste ganduri, el mi se pare ca nu vrea deloc sa evolueze sa isi gaseasca un job putin mai bun, nu imi demonstreaza ca este barbatul pe care il vreau tatal copilului meu. M-am plictisit si uneori mi-as dori sa simt din nou emotiile pe care le-am simtit la inceput poate cu elm poate cu altcineva. Cum as putea sa nu ma mai gandesc la asta macar sa uit pentru ca situatia nu se poate schimba?

Daca omul ar putea sa evolueze, ar face-o, daca ar putea sa-si gaseasca un job mai bun, ar face-o. Atat poate el. Tu cum evoluezi? Daca iti cere cineva sa iti gasesti un job mai bun decat cel de acum, poti?
Problema este ca te-ai plictisit de el, vrei pe altcineva si ii cauti nod in papura, cauti motiv (fata de tine insati) sa te desparti de el, ca sa nu te simti tu personajul negativ. Daca nu mai poti cu el, daca simti ca nu mai vrei sa formati un cuplu, spune-i si luati-o pe drumuri separate. Astfel, tu iti poti gasi un om evoluat, cu un job mai bun, iar el poate sa isi caute o femeie care il accepta asa cum e.
Ai grija insa, pentru ca exista si posibilitatea sa plangi dupa aceea. Stiu un caz cand ea l-a parasit pe el pentru motive similare. Desi era curtat de fete de doua ori mai frumoase decat ea, el a plans dupa ea cateva luni, tot incercand sa o impace. Intr-un final el s-a combinat cu o tipa frumoasa ca o papusa. Fosta, a cautat o vreme acel barbat evoluat si cu job mai bun, dar nu l-a gasit. Dupa o vreme, ce sa vezi, s-a gandit ea ca il vrea pe el inapoi. Era insa prea tarziu.
In fine, nu spun ca asta ar fi cazul tau... poate tu iti vei gasi repede pe cineva asa cum iti doresti.

Pai, este vremea sa decizi ce vrei, fiindca barbatul cu care esti nu se va schimba niciodata si altuil mai bun nu poti sa faci din el, dar poti sa-ti cauti un altul, cu care sa fii fericita, sa faci o casa, copilasi si sa aveti o viata imbelsugata si fericita.

Ceea ce intamplini se numește monotonie in relație, e un efect absolut normal, mai ales după 8 ani, pentru că na,va vedeți zilnic,nu mai aveți ce sa vă spuneți și așa mai departe,dar se poate rezolva asta cam într-un singur mod, comunicând!
Fara comunicare relația se face pulbere cat ai clipi,plus că e pe muchie de cuțit el din moment ce tu nu te mai simți mulțumită de el.
Chestia e că dacă prin comunicare nu se redreseaza,macar adu-i la cunoștință că nu ești bunul lui și ca oricând îți poți lua catrafusele și să te cari din viața lui, pentru ca da, daca nu sunteți căsătoriți,mai bine.
Dar și cu căsătoria,se poate dezlega,mai greu daca el nu vrea să cedeze, dar se poate.
Până la urmă omul e făcut să stea acolo unde se simte bine, nu acolo unde se simte vai de steaua lui.
Plus că na, daca nu vrea sa evolueze, nu vrea să facă mici schimbări, e cam clara treaba.Nu vreau sa ofer presupuneri greșite,dar poate are și o amânata cu care își umple timpul.
Acum depinde și de tine cum ești ca persoana, daca ii reproșezi chestii constant sau ești mai posesiva de fel, indirect tu îl faci să ajungă pe partea cealaltă a gardului și să te insele,cam asta e adevărul.

Dar daca nu se pune problema de înșelat și chestii,cum ziceam și mai sus,doar prin comunicare poți ajunge sa mai stârnești ceva in el,vreun sentiment sau ceva însă oamenii după un timp își cam pierd interesul și renunța pentru că nu mai știu cum să aprindă flacăra de la început.
Flacăra aia se aprinde in momentul in care partenerii simt atracție unul de altul, in momentul când fac dragoste și ce mai fac ei, dar fiind vorba de un copil acum, e mult mai greu sa gestionezi situația și să te simți la început, mai ales daca el nu e dispus să facă asta.

Nu prea poți uita, trebuie sa vorbești cu el și, daca nu ajungi nicăieri, poate nu sunteți făcuți unul pentru altul...

Nu ar trebui sa incerci sa,, uiti'' aceasta problema, doar pentru ca ea nu se poate schimba. Cu evitatul problemelor, nu faci nimic. Ele raman tot acolo.
Unele persoane nu evolueaza vreodata, sunt in zona lor de confort si nu sunt dornice de evolutie. Nu doresc responsabilitate mai mare si se multumesc cu putin. Autorealizarea, dezvoltarea personala nu este una dintre prioritatile lor.
Din moment ce nu il vezi in rolul de tata, nu are rost sa iti mai pierzi timpul cu el.
Emotiile de la inceput nu le vei mai simti, relatia se schimba, se modifica samd. Este timpul sa parasesti relatia, parerea mea.
Nu sta din obisnuinta sau comoditate. Ratezi mult in viata astfel

Hei!

Întrebarea mea ar fi, tu ești femeia pe care și-o dorește el?

Pentru că de foarte multe ori ne întrebăm ce vrem noi de la celălalt și aproape niciodată ce vrea celălalt de la noi

De foarte multe ori în viață drumurile se despart și ăsta e cursul firesc al lucrurilor, din păcate asta e realitatea în care trăim

Ce vreau să spun este că ai nevoie să vezi dacă lucrurile stau exact așa cum simți repsevtiv le observi tu, iar dacă într-adevăr este așa și cea mai bună alegere este să vă despărțiți, chiar dacă este dificil, nu este o tragedie și se poate merge mai departe, nu s-au terminat bărbații și nici femeile

Înainte de orice, comunicați și lucrați mai mult la voi, ca să fiți mai conștienți de propriile voastre vieți, de dorințele voastre, de nevoile voastre și tot ceea ce vreți să faceți respectiv să nu faceți

iar cel maj important, înainte să vă gândiți dacă partenerul vă merită, întrebați-vă dacă în primul rând voi îl meritați pe el sau mai mult dacă atât sau poate că pur și simplu nu rezonați, încercați să trăiți realitatea ci nu ceea ce mintea vă limitează să credeți

Aveți grijă de voi și mult succes vă doresc!

Din moment ce atesti ca vrei sa simti emotiile de la inceput cu altcineva e clar ca atunci, cand se va ivi situatia o vei face si nu vei tine cont de repercursiuni, ar fi bine ca voi doi sa o luati pe cai separate pentru ca nimeni sa nu fie ranit, e la mintea cocosului, te-ai plictisit de el si vrei pe altcineva, singura ta posibilitate e despartirea, de ce ai mai venit sa pui intrebarea asta stupida totusi? Vrei sa gandeasca altii pentru tine sau pur si simplu cauti validare