Am o situatie delicata si va rog sa nu ma judecati.Sunt cu iubitul meu de 6 ani care vara asta m-am maritat. El este mai mare ca mine cu 5 ani iar eu sunt la facultate in anul 4.Problema este ca acum 3 ani un coleg de al meu s-a indragostit de mine care si acum ma iubeste.Nu mi-am dat seama ca ma iubeste atat de tare practic nu voiam ca eu sa cred ca ma indragostesc de el ca incep sa il iubesc pana vara asta cand m-am maritat cu sotul meu.Eu cu colegul meu ne mai intalneam fara sa stie sotul meu, nu vreau sa ii fac nici un rau sotului meu, nu voiam sa accept ca ma indragostesc de colegul meu doar ca sa nu il fac sa sufere pe sotul meu, mereu m-am gandit la el ca sa ii fie bine iar eu de fapt nu ma vedeam cat sufar ca nu sunt fericita alaturi de el nu voiam sa vad pentru ca eu sunt o persoana fidela iar el fiind primul baiat trebuia sa stau cu el.Vara asta dupa nunta m-am dus sa vorbesc cu colegul meu sa ii explic situatia dar el este acum cu sefa lui care este mai mare decat el cu 10 ani, am vorbit cu el mi-a zis ca ma iubeste dar ca vrea sa fim prieteni buni doar atat ca a suferi prea mult dupa mine si nu mai vrea.Atunci mi-am dat seama cat de mult il iubesc si nu pot trai fara el.Il inteleg acum foarte bine deoarece cum ma simt asa s-a simtit si el.Toata viata mea am facut ca mama sa fie fericita, o vedeam ca se bucura ca stau cu sotul meu dar nu puteam sa ii spun ca sunt nefericita intotdeauna m-am multumit cu putin dar mi-am dat seama ca de fapt vreau mult mai mult de la viata si vreau sa ma gandesc un pic si la mine. Tatal meu a murit de cand eram mica si mi-am jurat ca am sa o fac fericita pe mama si probabil de asta am stat si cu sotul meu pentru ca simteam ca ma protejeaza dar nu ara dragostea aia.Acum nu stiu ce sa fac pentru ca trebuie sa am o discutie si cu mama si cu sotul meu dar numai ca acest coleg nu stiu ce vrea el probabil vrea sa divortez( bine ca si eu vreau sa divortez de el )se teme se nu mai ia sut in fund.Va rog dati-mi un sfat.

Mai fata eu am mai spus odata ca nu ai nevoie de nici un sfat ci numai de curaj.De ce n-ai cerut sfaturi cind te-ai hotarit sa lucrezi la doua ciocanele? Ptr ca putea-i hotari singura.Am o nepoata care s-a casatorit si fostul prieten incerca iar ceva fara responsabilitati prea mari cum banuiesc ca vrea si tembelul ala de prieten al tau.Stii ce i-a spus asta fostului ca intimplator am auzit discutia;-Tu vrei sa f... si astalant sa linga? Hotaraste-te naibii o data ce stai, ba ca mama, ba casotul.Nu-i nimeni decit tu mai fata.Intelegi?

Nu o sa te judece nimeni pentru ca nu avem nici unul dreptul sa o facem... e complicata situatia.trebuia de la inceput sa te gandesti la asta, sa te gandesti la tine, sa ai o discutie cu mama ta sa ii spui ca nu simti ceea ce crede ea pentru sotul tau... daca choar crezi ca trebuie sa divortezi, fa-o odata, ia viata in piept si spune lucrurilor pe nume dar nu o face doar ca sa fii cu acel coleg, pentru ca nici nu stii daca vei fi cu el mai ales ca el are pe cineva si nici nu cred ca il iubesti ci doar esti putin egoista pentru ca te-ai obisnuit sa umble dupa tine si nu iti vine sa crezi ca a putut sa te lase... daca ai de gand sa faci ceva, fa-o pentru tine sa fii tu fericita si apoi vei vedea ce e de facut. dar nu te gandi ca daca divortezi o sa fii cu acel coleg pentru ca daca nu va fi asa nu ii vei aduce decat reprosuri lui ca ai divortat pentru el.si vei fi si mai dezamagita...
curaj si mult noroc

Maii, eu nu te judec ca faci bine sau rau.Nu fac decit sa te inteleg...

Pai tu nu esti hotarata, nu stii ce vrei, nu stii pe cine iubesti, esti confuza... Ce-ai spune daca ai incepe prin a-ti face putina ordine in ganduri si sentimente? Nu crezi ca ar fi un inceput bun?

Esti casatorita de cateva luni si vrei sa divortezi? Oare in cei 6 ani nu ti-ai dat seama cat il iubesti sau nu; cat te face de fericita sau nu? Uite, lasa-ma sa iti dau un sfat- vorbeste cu sotul tau spune-i ce simti, asta daca e un om care sa inteleaga si daca sti ca poate fi alaturi de tine, sau cu o persoana apropiata( nu cu mama). Lasa-ti mama deoparte, nu poti fi tu alifia de alinat rani a tuturor. Daca zici ca acel coleg are pe cineva lasa-l in pace NU TE MAI GANDI LA CAT A SUFERIT EL DUPA TINE. Nu vei face decat sa produci mai multa suferinta, si plus ca treaba asta poate fi doar o ispita trecatoare. O sa vezi ca o sa treaca. Am patit-o si eu candva, m-am despartit de primul meu prieten"iubit" dupa o relatie de aproape un an( fara sa fi avut vreo implicatie sexuala); intre noi fiind o diferenta de 9 ani. Apoi dupa trei ani de la despartire am cunoscut pe cineva, m-am casatorit si cand m-am reintalnit cu el dupa aproape 4 ani am simtit o dorinta nebuna de a vorbi cu el. Cat am fost impreuna, el nu vroia decat sa isi atinga dorinta sexuala cu o pustoaica de 15 ani el avand 24. Acesta fiind motivul nr1 pentru care am rupt relatia cu el. Acum ca l-am reintalnit am simtit o atractie nebuna pentru el dar a trecut (sper). Si eu am patit ca un coleg de facultate sa se indragosteasca de mine si eu sa ii cad putin in plasa, cu ceva timp inainte de casatorie; dar cand am decis sa ma casatoresc mi-am dat seama ca astea nu sunt decat niste inpite care trec. Daca nu vrei sa sufere mai multa lume nu fa pasul asta. GANDESTE_TE BINE! Ai grija, te rog, de tine si as vrea sa aud ca treci peste asta fara divort, mai ales ca banuiesc ca sotul tau e un om bun daca dupa 6 ani v-ati casatorit. Vorbeste cu el si nu cu mama ta si ai grija! Succes!

Jurnal de bord al cap. hirciog. Data stelara 24 -09-2009 ora 15, 17.Ramin la aceeasi parere.Esti singura in fata nesigurantei.Prietenul, in mod normal, nu te-a vrut niciodata iar sotul nu ti l-ai iubit niciodata. Faptul ca ai stat pina acum denota ca te intretine aviz intrebarea lui Nicu nebunu despre femeile intretinute...

Pune-ti ordine in ganduri! daca esti nefericita cu sotul tau divorteaza! nu conteaza parerea mamei tale! o sa fii nefericita doar ca sa o faci pe mama ta fericita? fa-ti curaj si da cartile pe fata! bafta!